Patru hectare din Parcul Plumbuita au fost retrocedate de instanţă pe baza unei expertize greşite, Jurnalul Naţional a publicat încă de acum trei ani o serie de articole pe acest subiect. Cu toate acestea, prin decizia civilă pronunţată la 15.05.2007, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă, obligă Primăria Capitalei şi Administraţia Domeniului Public a Sectorului 2 să lase reclamanţilor Eugenia Rodica Coroi, Maria Anca Hanganu şi Teodora Bărbulescu "în deplină proprietate şi liniştită posesie" patru hectare din Parcul Plumbuita. Numai că expertiza depusă de cei care revendică o parte din parc nu prea coincide cu realitatea.
"Terenul real, care trebuia revendicat, se află în mare parte sub Lacul Plumbuita şi nu prezintă nici un interes imobiliar. Din dorinţa de-a câştiga procesul, experţii topografi au recurs la un artificiu şi l-au declarat ca fiind pe "uscat", lângă Mânăstirea Plumbuita. Prin acest şiretlic au reuşit să câştige procesul intentat Ministerului Finanţelor Publice, Consiliului General al Capitalei şi Administraţiei Domeniului Public Sector 2 în 2007 la Curtea de Apel Bucureşti", ne-a declarat Neculai Onţanu, primarul Sectorului 2.
Juriştii administraţiei locale au formulat cerere de intervenţie în cauză şi în recursul formulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au câştigat această cale de atac, dosarul fiind trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti. Mâine are loc un nou termen de judecată. În urma investigaţiilor făcute de autorităţi s-au găsit indicii că terenul a fost expropriat în 1943. Planul de amplasament şi delimitare al corpului de proprietate întocmit de experţii Alniţei Marin, Agrigoroaiei Neculai şi Andrei Ion şi omologat de instanţa de judecată, identifica fosta proprietate astfel: o suprafaţă de 2.840,73 mp care se suprapune peste terenul proprietatea Mănăstirii Plumbuita şi o alta de 39. 938,66 mp, identificată la sud de Mănăstirea Plumbuita, între strada cu acelaşi nume şi zona de protecţie a malului de lac.
În ceea ce priveşte indiciile referitoare la o posibilă expropriere a celor patru hectare, în art. 1 al Decretului-Lege 2870/ 27.10.1943 - privind crearea Parcului Naţional Sportiv Mareşal Ion Antonescu, însoţit de planul aferent este precizat următorul lucru: "Se declară de utilitate publică, lucrările de interes naţional, privitor la crearea Parcului Naţional Sportiv Mareşal Ion Antonescu, cuprinzând zona plantaţiunilor, zona parcului sportiv cu stadionul, terenurile, toate anexele pentru sport şi satul Olimpic, precum şi zona Mănăstirii Plumbuita, veche ctitorie voievodală".
În litigiu cu Bărbulescu Teodora, Hanganu Anca Maria şi Coroi Rodica Eugenia se află şi Primăria Capitalei, iar conform celor prezentate de Direcţia Juridică a instituţiei, până în prezent s-au depus toate actele necesare soluţionării dosarului, astfel încât acţiunea de revendicare să fie declarată neîntemeiată. A fost depus inclusiv decretul Lege nr. 2870/ 28.10.1943, însoţit de planul aferent ce reprezintă titlul de proprietate al municipalităţii. Având în vedere faptul că Primăria Capitalei deţine un titlu valabil asupra terenului în cauză care reprezintă domeniu public, acţiunea de revendicare are toate datele să fie respinsă.
Încă o dovadă că fosta proprietate a reclamanţilor nu respectă vechiul amplasament a fost faptul că la Primăria Sectorului 2 a fost înregistrată o altă cerere de revendicare, a lui Giani Dino Sinigallia, care cerea 14 hectare, fiind vorba de fosta Fabrică de Cărămidă Sinigallia. Surpriza a fost că acest teren s-a suprapus peste cel solicitat şi de moştenitorii averii lui C. Bărbulescu. În acest caz, administraţia locală a formulat denunţ adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 împotriva experţilor prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări referitoare la modalitatea întocmirii expertizei cu pricina.