Conform legii 76/2002, tinerii dezavantajați care se înscriu la Agențiile pentru Ocuparea Forței de Muncă au dreptul la un număr nelimitat de şedințe de consiliere profesională gratuite. Mai precis, personalul agențiilor ar trebui să-i sfătuiască cum să-şi găsească un loc de muncă, să-i învețe cum să-şi scrie CV-ul şi cum să interacționeze cu viitorii angajatori. Conform datelor oficiale, de la începutul anului şi până în luna iunie, Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă Bucureşti a oferit consiliere unei singure persoane aflate la risc de excludere socială. Mult mai „bine” stă A.J.O.F.M. Gorj, care a reuşit să consilieze deja nouă beneficiari şi să ofere cursuri de recalificare altor două tinere.
Angajatorii de inserție nu există nici măcar pe hârtie
Tot conform legii, agențiile de muncă au şi obligația de „a inter-acţiona direct cu angajatorii şi de a le prezenta facilitățile acordate în situația încadrării în muncă a tinerilor cu risc de marginalizare sociala”. Angajatorii de inserție, cei care încheie contracte de muncă cu aceşti tineri, pot primi subvenții de până la 1.000 lei/lună. Datele vorbesc de la sine: de la începutul anului şi până în luna iunie, AMOFM Bucureşti nu a angajat nici o persoană printr-un astfel de contract de solidaritate.
Tinerii se tem să ceară ajutor
Tinerii la risc nu-şi cunosc drepturile şi manifestă la rândul lor neîncredere față de stat. „Nu ştiam că există o obligație legală în acest sens. După ce am lucrat la Billa şi am intrat în şomaj, am fost trimisă la forțele de muncă dar nu a rezultat nimic”, spune Tania, 28 ani, actualmente animator socio-artistic în cadrul fundației Parada. „Statul nu te ajută cu nimic. Nici atunci când ieşi din cămin, nici când stai pe stradă. Nici nu ştiu ce-i aia consiliere. Statul vine doar cu poliția, nu ca să te-ajute”, spune Gabi, 23 de ani, un tânăr fără ocupație, care locuieşte în stradă. Deşi Tania şi Gabi provin amândoi din sistemul de protecție a copilului, niciunul nu a beneficiat de drepturile legale care li se cuveneau.