Petru şi Pavel, apostoli ai iubirii

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel în fiecare an la 29 iunie. Faptele lor minunate se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, dar mai ales a credincioşilor creştini. Învăţăturile lor sunt preţuite şi astăzi. Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeaşi zi, călăuzită fiind de cursul istoric al evenimen­te­lor. Amândoi au fost încununaţi cu cununa martiriului în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67.

Sfântul Petru este cel care are în grija sa cheile de la poarta Raiului, dar şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Petru este cel care stăpâneşte piatra, grindina şi este patronul agricultorilor. Sărbătoarea sfinţilor Petru şi Pavel se ţine timp de trei zile. Bătrânii povestesc că în timp ce sfinţii se aflau pe pământ, au intrat într-o cârciumă. Au găsit acolo o mulţime de oameni în mijlocul unei petreceri şi s-au alăturat şi ei jocului. După ce au obosit, şi-au dat seama că nu le-a plăcut şi, pentru a-i pedepsi pe oamenii care i-au făcut să petreacă, au hotărât că de ziua lor să se postească. La Sânpetru de vară apar licuricii. Aceştia sunt de fapt scânteile căzute pe pământ după ce sfântul plesneşte din biciul său. Sfântul Petru trimite licuricii pentru a-i îndruma pe cei pierduţi în pădure.

Sfântul Apostol Pavel, "Apostolul neamurilor", s-a născut într-o familie de evrei în Tarsul Ciliciei, probabil în pri­mii ani ai erei creştine, primind numele de Saul. A fost crescut şi educat în tradiţia fariseică, se pare, la Ierusalim, desă­vâr­şindu-şi educaţia sub îndrumarea vestitului rabin Gamaliei. În zelul său faţă de religia părinţilor săi, Saul devine persecutor al creştinilor, văzând în credinţa creştină un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. În drum spre Damasc, unde se îndrepta pentru a-i aresta pe creştinii de acolo şi a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecaţi, Saul trăieşte momentul de răscruce care îi va schimba definitiv viaţa. Mântuitorul Iisus Hristos i se arată, învăluit de o lumină strălucitoare, atrăgându-i atenţia că cei persecutaţi nu sunt doar creştinii, ci El însuşi, în această identificare a lui Hristos cu cei care cred în El rezidă temeiul învăţăturii pauline despre Biserică, înţeleasă ca Trup mis­tic al lui Hristos. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i-se numele din Saul în Pavel.

Sfântul Petru, fratele Sfântului Andrei, este originar din Betsaida şi era pescar atunci când Mântuitorul l-a chemat la apostolie. Din Simon, simplul pescar, a devenit Petru, pescarul de oameni. Petru sau Chifa, adică "piatră", este numele care defineşte tăria de caracter şi a credinţei lui. Era atât de înfocat în credinţă, încât atunci când au venit iudeii să-L ia pe Iisus spre a-L răstigni, Petru a tăiat urechea unui soldat. S-a lepădat de în­vă­ţă­to­rul lui în noaptea răstignirii, dar a plâns cu amar şi a venit cu mai multă credinţă şi statornicie la Iisus. In­for­ma­ţiile privind activitatea sa misionară sunt destul de reduse.

Se crede că a propovăduit în Ierusa­lim, în Iudeea, Samaria, în Asia Mică, până în Babilon. Tradiţia leagă cea mai mare parte a misiunii sale de Antiohia. A ajuns la Roma în vremea celei de-a doua captivi­tăţi a Sfântului Pavel. S-a săvârşit şi el tot prin moarte martirică, fiind răsti­gnit cu capul în jos. Cei doi sfinţi creştini au fost transformaţi într-unul păgân, cu atribuţii în calendarul popular care marchează miezul verii agrare şi perioada secerişului. Sânpetrul de Vară a preluat data (29 iunie) şi numele Sfântului Apostol Petru din Ca­lendarul creştin. În Panteonul românesc Sânpetru de Vară este despărţit de fratele său, Sânpetru de Iarnă, patron al lupilor, de aproximativ o jumătate de an. Cei doi apostoli sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşată de împăratul roman Nero.