„Povestea binelui care învinge”, o poveste cu care aș vrea să intrăm în anul 2023

„Povestea binelui care învinge”, aşa a numit-o cu o impresionantă forţă de expresie doamna doctor Sidonia Susanu şi a cărei imagine- simbol a fost surprinsă Alexia atunci când a făcut primii paşi pe holul spitalului, împreună cu câţiva dintre oamenii care i-au fost alături în această încercare pe care a biruit-o. Oameni în adevăratul înţeles al cuvântului!

 Ştim cu toţii că anul pe care ne pregătim să îl încheiem a fost marcat, aici în ţară ca şi în afara sa, de multe şi grele încercări care au lăsat urme dureroase, greu de şters şi de uitat. La rândul lor, deloc puţine dintre prognozele pentru anul 2023 sunt, ca să spun aşa, de un optimism rezervat, ceea ce, iarăşi, nu poate decât să ne îngrijoreze. Asta cu atât mai mult cu cât constatăm că ne confruntăm nu numai cu o rată tot mai ridicată a sărăciei, a unei acute lipse a resurselor materiale cât şi cu o la fel de acută degradare a valorilor spirituale, cum sunt cele de natură spirituală, precum cele morale sau civice. Valori fără de care omul şi societatea decad în captivitatea individualismului agresiv, ale intoleranţei şi egoismului feroce. Însemne ale înstrăinării condiţiei umane care au afectat şi societatea românească şi care au pus în umbră multe dintre frumoasele aşteptări cu care am intrat în noul curs al istoriei în acel eroic decembrie 1989.  

 De bună seamă, şi la noi, ca pretutindeni, speranţa moare ultima, iar acesta şi este unul dintre principalele motive pentru care am ales ca lecţie de viaţă pentru anul 2023 (şi, desigur, nu numai…) povestea ai cărei eroi sunt adevăraţi şi frumoşi oameni de pe meleagurile Moldovei, străbună şi mereu tânără vatră de istorie şi de înţelepciune.

 Să începem, aşadar, cu începutul, cu acea dovadă de curaj şi de solidaritate de care a dat dovadă Eric, fratele Alexiei, băiatul de 16 ani care se afla şi el în autocar. Eric fiind şi cel care, în acele momente când mulţi dintre participanţii sau martorii la nenorocitul incident erau marcaţi de cele trăite şi văzute şi-a făcut curaj şi a plecat să caute, în plină noapte, mâinile care îi fuseseră retezate surorii lui. Şi nu s-a lăsat până nu le-a găsit, după care le-a predat echipajelor medicale!  Faptă care, prin sine, este o învăţătură despre cât de mult înseamnă să nu cedezi în momente de cumpănă şi să faci tot ce ţine de tine pentru a îţi ajuta fratele sau seamănul. ,,Cred că a fost ajutorul lui Dumnezeu. Şi mă gândesc cum am reuşit’’, recunoaşte cu o admirabilă modestie Eric, el însuşi un erou al acestei poveşti.

 Ce a urmat, se cunoaşte, de acum, din relatările de presă din care am putut afla că, la Spitalul de Copii ,,Sfânta Maria’’ din Iaşi,  operaţia maraton de replantare a mâinilor a durat 20 de ore. Timp în care colectivul de  medici şi asistente din secţia de chirurgie plastică a spitalului, coordonat de medicul Sidonia Susanu, a făcut doar câteva pauze, de 2-3 minute, pentru ca să bea un pahar cu apă. Avem, aici, o nouă lecţie pe care o primim prin aceeaşi poveste a binelui care învinge răul. O lecţie  despre ce însemnă simţul datoriei, despre devotamentul pentru salvarea vieţii semenilor de care a dat dovadă această echipă cu adevărat performantă. Ideea însăşi de performanţă fiind întărită, în cazul de faţă, de  cele declarate de către medicul Sidonia Susanu:,,Nu am luat niciodată în calcul că nu se poate’’. O lecţie din care înţelegem că ideea de performanţă reuneşte înaltul profesionism şi conştiinţa datoriei de a-ţi dedica ştiinţa de carte şi priceperea în slujba vieţii semenilor noştri. Adevăr cu valoare de axiomă în medicină, dar, cu siguranţă că nu numai aici.

 Acestea au fost primele episoade ale poveştii binelui care învinge, pentru că, în prezent, Alexia se află încă în spital parcurgând un ciclu de intervenţii chirurgicale de reconstrucţie ulterioară şi de acoperire a defectelor cutanate. Perioadă pe care Alexia o parcurge cu mult curaj şi cu încredere, aşa încât sunt cele mai mari şanse ca într-un interval cât mai scurt de timp ea să revină acasă. Fapt care spune, şi el, foarte mult despre ceea ce însemnă înţelepciunea şi curajul cu care trebuie să privim încercările vieţii pentru a avea tăria să le înfruntăm şi să le depăşim.

 Pe scurt, aceasta este povestea binelui care învinge răul. Povestea care, ca orice poveste, nu poate avea decât un final frumos, dătător de încredere. Final pe care îl aflăm în cuvintele, pe cât de simple pe atât de sincere, de  aleasă mulţumire pe care mama Alexiei le-a transmis, în pragul noului an 2023, celor care „ne-au redat viaţa şi ne-au aşezat zâmbetul pe chip”.  Mesaj care ne reaminteşte că avem datoria de a nu  îi uita şi de a îi respecta pe cei care ne-au ajutat atunci când ne-a fost greu sau când credeam că totul este pierdut.