Prohibiţie degeaba la sturioni

Ordinul de prohibiţie la sturioni instaurat de Guvernul de la Bucureşti în vara lui 2006 nu a avut nici un efect pentru salvarea ecologică a celor mai valoroase specii de peşti. Dimpotrivă. Braconajul a explodat, repopulările nu dau rezultate şi nici un studiu ştiinţific nu a mai fost realizat pentru a vedea dacă într-adevăr prohibiţia a avut vreun efect pozitiv. Rechinii-afacerişti sunt singurii care au de câştigat din această prohibiţie.

Sturionii şi valoroasele lor icre negre continuă să aducă bani celor care au ştiut să exploateze prohibiţia. Oricine merge prin localităţile situate de-a lungul Dunării poate cumpăra sturioni. Am făcut-o şi noi. De la Turnu-Seve­rin şi până la Tulcea, în week-end sau în timpul săptămânii, poţi găsi sturioni de vânzare. Mai ferit sau chiar în văzul lu­mii, precum la Giurgeni, în Ialomiţa, pes­carii sunt dispuşi să vândă sturionii pe care îi prind clienţilor de ocazie. Preţuri începând cu 50 de lei kilogramul sau câteva mii de lei peştele întreg cu icre. Ni s-a oferit şi un "monstru" de 100 de kilograme, abia prins, şi care, odată refuzat, ni s-a spus că va ajunge la restaurantele din Constanţa.


ORDINE CONTOPITE, BAZĂ ŞTIINŢIFICĂ INCERTĂ
Totul a început în 2006. Două ordine contopite (Ordinul 262 emis la 18 aprilie 2006 şi Ordinul 330 de la 5 aprilie acelaşi an) au instaurat prohibiţia la sturioni în România, ţară care în acel moment era unul dintre liderii mondiali la exportul de caviar. Oficial, decizia a fost luată pentru că populaţiile de sturioni ar fi fost în declin în ţara noastră, din cauza braconajului excesiv, iar România nu putea adera la Uniunea Europeană cu o asemenea ruşine. Aşa se spunea în discursurile oficiale, în declaraţiile de presă şi la talk-show-urile televizate.

În realitate, ordinul de prohibiţie a căutat scoaterea de pe piaţă a unor afacerişti apropiaţi Partidului Social-Democrat şi înlocuirea lor cu alţii apropiaţi PD-L şi PNL. În timp s-a dovedit şi că mulţi dintre cei care se ocupau de afaceri cu sturioni înainte de prohibiţie, deci teoretic erau în tabăra PSD, au schimbat rapid barca şi s-au orientat spre afaceri cu noua putere. A existat un moment ciudat şi în ceea ce priveşte fundamentarea ştiinţifică a prohibiţiei. Presa a publicat la sfârşitul lui 2005 un studiu realizat de Institutul Naţional de Cerce­tare-Dezvoltare "Delta Dunării" din Tulcea din care reieşea că populaţii de sturioni (care ajung la maturitate, în medie, la 12 ani) începeau să se refacă. Doar câteva luni mai târziu, acelaşi institut a realizat un alt studiu, din care a reieşit că situaţia sturionilor este groaznică în România şi este nevoie urgentă să se interzică pescuitul la aceste specii.
MINCIUNI PESTE MINCIUNI
Prohibiţia a fost aşadar instaurată, capturarea şi comercializarea sturionilor fiind interzise în România până în 2016. În schimb, s-a căutat încurajarea acvaculturii - creşterea şi reproducerea în capti­vitate a acestor peşti. Guvernanţii, în frunte cu Sulfina Barbu, ministru pe atunci al Mediului şi Gospodăririi Apelor, şi Gheorghe Flutur, care ocupa portofo­liul Agriculturii, anunţau că în perspectiva aderării la Uniunea Europeană vor ajunge în România zeci de milioane de euro, bani care vor putea fi folosiţi pentru acvacultură, activitate extrem de apreciată şi încurajată de responsabilii de la Bruxelles. Şi asta a fost o minciună, fondurile care au intrat în ţară după instaurarea prohibiţiei şi integrarea în Uniunea Europeană fiind nesemnificative.

Pedepsele pentru cei care încălcau prohibiţia au fost şi ele foarte drastice: ani de închisoare, amenzi drastice, confiscarea sculelor pescăreşti, interzicerea drepturilor civile. Toate acestea s-au dovedit a fi doar simple glume. Puţinii pescari prinşi braconând au fost trataţi drept cazuri sociale, iar în cazul în care anchetele au fost mai serioase, s-au fina­lizat doar cu amenzi pe care oamenii nu le-au putut plăti. Vorba unui pescar: "Cum să stau eu toată ziua pe malul Du­nării şi să mă uit la vecinu' bulgar cum pescuieşte sturioni cât barca de mari, fără să păţească nimic, în vreme ce eu risc zece ani de puşcărie dacă vreo păstrugă mi se agaţă în plasă".

Într-adevăr, un fapt stupid rămas nerezolvat: Ucraina, Bulga­ria şi Serbia, vecini de Dunăre cu Ro­mânia, nu au restricţionat niciodată pescuitul la sturioni în apele lor teritoriale, deşi autorităţile române susţin că au ajuns la acorduri cu fiecare dintre guvernele acestor state. România a dispus de-a lungul cursului Dunării o serie de lucrări menite să îmbună­tă­ţească navigaţia pe fluviu. Multe dintre acestea, acuză experţii şi organizaţiile ecologiste, au fost realizate în total dispreţ faţă de mediu. O lucrare hidroteh­nică, efectuată între Călăraşi şi Feteşti, a distrus o mare parte din habitatele în care sturionii în depuneau icrele. Într-adevăr, o măsură protecţio­nistă...
FĂRĂ DESPĂGUBIRI PENTRU PESCARI
O altă aberaţie: ordinul de prohibiţie mai prevedea despăgubiri financiare pescarilor profesionişti din asociaţiile de la Marea Neagră şi de pe întreg cursul Dunării. Nici acestea nu s-a acordat, nici măcar un leu nefiind "rupt" din bugetul statului pentru a-i ajuta pe aceşti pescari să înveţe alte meserii şi să-şi găsească alte locuri de muncă. Nu e de mirare că mulţi dintre ei au ales să rişte şi să braconeze.

"Noi acum avem o asociaţie de pescari sportivi. Ne-am reprofilat", spune Grigo­re Butalchin, unul din liderii asociaţiei Black Sea Sturgeon, de la Sfântu Gheor­ghe. "Ştiam că nu se respectă această prohibiţie. Noi nu am fost de acord cu ea şi nu ne-a adus nimic bun. Statul nu a dat nici măcar un leu pentru pescari, practic ne-am trezit că nu mai avem voie să facem ceea ce făceam dintotdeauna. Noi pescuiam tradiţional, la carmace, scule tradiţionale. Din ce ştiu eu, în Uniunea Europeană sunt încurajate tradiţiile, activităţile care încă se bazează pe meşteşuguri tradiţionale... La noi, văd că aceste lucruri se distrug. Nu ne-au dat bani nici pentru conservarea sculelor, care ne costă câteva milioane în fiecare an. Noi tot de asta ne vom ocupa după ridicarea prohibiţiei, nu putem face toţi turism şi nu putem pleca din Deltă", a spus Butalchin, a cărui asociaţie număra peste 300 de membri.
NOUA VEDETĂ: ACVACULTURA
Acvacultura a devenit un subiect foarte la modă în ultimii ani. Două investiţii private (ale omului de afaceri Robert Răduţă şi ale familiei Măereanu), dar şi una de stat (Institutul de Cercetări Piscicole Galaţi) au beneficiat de fonduri de la buget şi au făcut deversări de puiet de sturion în ultimii trei ani. Sumele despre care discutăm? Milioane de euro în fiecare an. Cei trei beneficiază de permise speciale care le conferă dreptul să recolteze sturioni, să le colecteze icrele şi apoi să dea drumul peştilor înapoi în Dunăre.

În primul an de la instaurarea prohibiţiei, corpul de control al Ministerului Agriculturii a descoperit serioase nereguli în activitatea celor două firme private. Din documente reieşea că acestea pescuiseră sturioni şi nu le mai dăduseră drumul înapoi în Dunăre. De asemenea, instituţiile care ar fi trebuit să aibă grijă de bunul mers al prohibiţiei, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (condusă de Gheorghe Ştefan) şi Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol (condusă de Valentin Buksz), erau acuzate de corupţie. Ministrul Gheorghe Flutur a refuzat atunci să semneze raportul întocmit de oamenii din Corpul său de control şi cazul a fost îngropat. Ştefan a demisionat anul acesta de la ANPA, fiind înlocuit chiar de Buksz. Între timp, CNAFP s-a autodesfiinţat.

"Este o situaţie dificilă şi pentru noi, vă daţi seama. Avem puţini oameni, puţine dotări, nu putem interveni în cazurile de braconaj. Acţionăm din când în când la pont, împreună cu Poliţia de Frontieră, dar nu facem faţă. Ce soluţii să găsim pentru a stopa braconajul? Nu cred că se pot găsi. Deocamdată, noi ne mutăm sediu. Vom vedea după aceea ce este de făcut", a declarat Valentin Buksz. În fiecare pri­măvară şi toamnă, Răduţă şi Măereanu deversează pui de sturioni în Dunăre, încasând bani de la buget şi certându-se, prin presă sau în afara ei, pentru bani.
Şi în cazul acestora au existat suspiciuni, descoperindu-se, de exemplu, că o deversare s-a făcut în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării fără a exista autorizaţie de mediu.

În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, nu s-a alocat nici un leu pentru studii care să certifice dacă prohibiţia dă roade sau nu sau măcar dacă deversările au vreun rezultat pozitiv sau nu. "Sunt foarte dezamăgit de atitudinea autorităţilor. De trei ani încoace am cerut bani pentru a verifica starea în care se află populaţiile. Un studiu costă aproximativ 2 miliarde de lei vechi, adică până în 50.000 de euro. Nu ni s-au alocat aceşti bani. Şi mai trist este că nu am primit fonduri nici pentru studii care să arate dacă aceste repopulări au vreun efect. De braconaj nici nu vreau să aud. Există atâtea instituţii abilitate, plătite pentru a rezolva această situaţie", a declarat directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării din Tulcea, locul unde s-au avizat studiile ştiinţifice care au cerut prohibiţia.
"CIPARE" CONTROLATĂ
Un program comun norvegiano-român de monitorizare a sturionilor cu ajutorul unui satelit - program fără precedent, atât în România, cât şi pe plan mondial - a fost lansat la sfârşitul lunii mai, la staţia de reproducere a sturioni­lor de la Tămădău, judeţul Călăraşi. Au fost "echipaţi" cu cipuri speciale patru moruni maturi şi, apoi, au fost eliberaţi pe braţul Borcea, în zona Stelnica-Fe­teşti. Ei sunt monitorizaţi permanent, prin satelit, şi, după doi ani de suprave­ghere, specialiştii vor putea analiza tra­seul pe care-l urmează, perioadele şi locurile în care se hrănesc, în care iernează, se reproduc etc.

Cei patru moruni maturi, lungi de doi metri şi în greutate de 70 până la 100 de kilograme fiecare, "cipaţi" şi apoi eliberaţi în me­diul lor natural, au provenit din lotul de reproducători sălbatici capturaţi cu o lună în urmă, din Dunăre, pentru producerea de puiet necesar în programul naţional de repopulare, finanţat de Mi­nisterul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Operaţiunea de plantare a cipurilor - una deosebit de complicată, cu anestezierea fiecărui exemplar, oxigenarea permanentă a bazinelor în care erau ţinuţi, manipularea atentă, pentru a nu-i stresa sau chiar răni etc. - a avut loc la staţia de reproducere a sturionilor de la Tămădău.