Zeci de persoane au beneficiat de programul special de protecţie, din 2002 până astăzi, prin Legea 682/2002. Sistemul s-a dovedit, însă, nefuncţional, din cauza unora dintre cei care trebuie să o aplice. România are una dintre cele mai bune legi pentru protecţia martorilor, care poate fi distrusă, însă, prin abuzuri. Singurii care pot aplica o astfel de lege sunt specialiştii care au şi o calitate morală superioară.
Conform Legii 682/2002, există două instituţii: „martorul cu identitate protejată şi martorul cu identitate protejată care este introdus în programul de protecţie a martorilor”. Primul poate depune declaraţie în instanţă, fără a putea fi identificat, folosindu-se mijloace tehnice, imagine şi voce distor- sionate, iar cel de-al doilea beneficiază şi de prevederile acestui program, oferindu-i-se, prin efectul legii, o nouă identitate, un nou domiciliu şi mijloace de subzistenţă similare cu cele pe care le avea la momentul în care a depus mărturie. De aceste măsuri beneficiază şi membrii familiilor celor incluşi în program.
Unii dintre cei mai importanţi martori protejaţi prin acest program nu sunt chiar „inocenţi”, ci chiar infractori periculoşi care aleg să colaboreze cu autorităţile, pentru a se putea captura o reţea de crimă organizată mai mare. Pot fi şefi ai unor grupuri organizate şi reţele infracţionale, „instigatori sau autori ai unor infracţiuni de omor sau omor calificat”. Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM) îşi organizează o bază de date proprie, în care include, stochează şi prelucrează propunerile de includere în program. ONPM este obligat să asigure confidenţialitatea deplină a informaţiilor şi a datelor gestionate.