Protecția martorilor este perfectă numai în teorie

Zeci de persoane au beneficiat de programul special de protecţie, din 2002 până astăzi, prin Legea 682/2002. Sistemul s-a dovedit, însă, nefuncţional, din cauza unora dintre cei care trebuie să o aplice. România are una dintre cele mai bune legi pentru protecţia martorilor, care poate fi distrusă, însă, prin abuzuri. Singurii care pot aplica o astfel de lege sunt specialiştii care au şi o calitate morală superioară.

Conform Legii 682/2002, există două instituţii: „martorul cu identitate protejată şi martorul cu identitate protejată care este introdus în programul de protecţie a martorilor”. Primul poate depune declaraţie în instanţă, fără a putea fi identificat, folosindu-se mijloace tehnice, imagine şi voce distor- sionate, iar cel de-al doilea beneficiază şi de prevederile acestui program, oferindu-i-se, prin efectul legii, o nouă identitate, un nou domiciliu şi mijloace de subzistenţă similare cu cele pe care le avea la momentul în care a depus mărturie. De aceste măsuri beneficiază şi membrii familiilor celor incluşi în program.

Unii dintre cei mai importanţi martori protejaţi prin acest program nu sunt chiar „inocenţi”, ci chiar infrac­tori periculoşi care aleg să colaboreze cu autorităţile, pentru a se putea captura o reţea de crimă organizată mai mare. Pot fi şefi ai unor grupuri organizate şi reţele infracţionale, „instigatori sau autori ai unor infrac­ţiuni de omor sau omor calificat”. Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (ONPM) îşi organizează o bază de date proprie, în care include, stochează şi prelucrează propunerile de includere în program. ONPM este obligat să asigure confidenţialitatea deplină a informaţiilor şi a datelor gestionate.