Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Numai unul din zece români dispune de o cultură ştiinţifică consolidată şi activă, publicul românesc adult fiind însă unul din cele mai religioase şi superstiţioase din Europa, arată un raport al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială Bucureşti.
Concluziile raportului indică trei direcţii. Prima, arată că românii au unul dintre cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică a publicului în context european. Adică, numai unul din zece români dispune de o cultură ştiinţifică consolidată şi activă. Apoi, există unul din cele mai înalte niveluri ale credinţelor şi practicilor religioase, ale încrederii în pseudo şi para-ştiinţe, astfel că publicul românesc adult este unul din cele mai religioase şi superstiţioase publicuri din Europa.
Iar a treia concluzie arată că există la români cu un nivel ridicat al atitudinilor pozitive faţă de ştiinţă şi faţă de dezvoltările ei (aproximativ unul din doi români declară sprijin puternic şi pragmatic cercetării ştiinţifice), totuşi, multe atitudini sunt prea puţin bazate pe cunoaştere şi pe adeziunea în cunoştinţă de cauza faţă de valorile şi realizările ştiinţifice.
Autorii studiului susţin afirmaţia potrivit căreia publicul românesc are unul din cele mai mari deficite de cunoaştere ştiinţifică din Europa pe mai multe rezultate.
Astfel, aproape 90 la sută din populaţia inclusă în studiu nu dispune de cunoştinţe ştiinţifice elementare şi de un vocabular ştiinţific activ, nu ştie cum este aplicată metoda ştiinţifică de cercetare şi operează precar cu probabilităţile.
În context european, românii sunt mai puţin "alfabetizaţi" din punct de vedere ştiinţific. Deficitul cognitiv-ştiinţific al publicului românesc este unul din cele mai mari din Europa. Conform datelor din 2005, România se află pe locul 28 din 29 de ţări europene (EU29), în ceea ce priveşte nivelul stocului public al cunoaşterii ştiinţifice. Media răspunsurilor corecte a fost, în 2005, de 5-6 răspunsuri corecte din 13 întrebări. Indicele mediu de cunoaştere ştiinţifică avea în 2005 o valoare medie de 7,7 în EU 29, ceea ce înseamnă că în restul ţărilor UE cunoaşterea ştiinţifică era în medie cu 38% mai bună decât în România.
Documentul citat indică faptul că cel puţin unul din trei români, prin răspunsurile date la întrebările puse, probează a fi: creaţionist, geocentrist şi cu cunoştinţe precare de genetică, fizică sau medicină.
Chiar dacă sunt majoritari cei care răspund că Pământul se învârte în jurul Soarelui (52%), este remarcabil faptul că pentru 42% dintre români Soarele se învârte în jurul Pământului. O proporţie importantă a publicului românesc (36%) optează pentru creaţionism, considerând falsă afirmaţia: "Fiinţele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale".
De asemenea, cunoştinţele românilor în domeniul medicinii şi geneticii sunt sărace: 34% nu cunosc că genele tatălui sunt cele care influenţează sexul copilului nou-născut. Cunoştinţe elementare bune apar cu precădere în domeniul geologiei. Cele mai mari scoruri s-au înregistrat la întrebările despre provenienţa oxigenului (89% răspund corect că este produs de plante) şi peste 79% răspund corect la întrebarea privind mişcarea permanentă a continentelor, potrivit raportului realizat de Facultatea de Sociologie de la Universitatea Bucureşti.
În cazul României, stocul public de cunoaştere este sub nivelul mediu european la un nivel similar de şcolarizare, indicând o eficienţă mai redusă a sistemului educaţional românesc - aşa cum a funcţionat acesta în ultimele decenii.
Acelaşi studiu se opreşte şi asupra unui alt aspect, respectiv acela al credinţei religioase şi a superstiţiilor.
Astfel, în context european, România se află printre primele cinci ţări europene, ca procent, al celor care merg cel puţin o dată pe lună la biserică şi pe primul loc în privinţa proporţiei populaţiei care se roagă zilnic. Românii percep în mai mică măsură biserica în calitatea ei de corp spiritual şi mai mult ca pe un loc de practicare a religiei. Patru factori influenţează semnificativ nivelul individual înalt de religiozitate: apartenenţa la genul feminin, nivelul scăzut de cunoaştere ştiinţifică, superstiţiozitatea accentuată şi vârsta înaintată, spun autorii cercetării.
Ei arată că, cu cât credinţa religioasă este mai puternică şi practicile religioase mai frecvente, cu atât este mai mare probabilitatea ca stocul individual de cunoaştere ştiinţifică să fie mai sărac. Astfel, patru din cinci români cred că Dumnezeu a creat toate fiinţele, aşa cum sunt ele astăzi, şi doi din trei români cred că biserica nu greşeşte în cele ce spune şi că ne bazăm viaţa prea mult pe ştiinţă şi prea puţin pe credinţă.
Tot studiul realizat de Facultatea bucureşteană arată că aceia care au un nivel crescut al credinţei religioase au mai degrabă atitudini defavorabile faţă de ştiinţă şi că acelaşi lucru este valabil şi în cazul celor care locuiesc în mediul rural. În schimb, un nivel ridicat de educaţie şcolară şi un grad înalt de cunoaştere ştiinţifică generează o atitudine favorabilă faţă de cunoaşterea ştiinţifică, mai spune raportul.
Acelaşi studiu mai arată că România se situează pe primele locuri în Europa în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în para sau pseudoştiinţe, în horoscop sau în numere norocoase. În general, proporţia celor superstiţioşi este mare, dar nu mai mare decât în alte ţări europene.
Ierarhia se continuă cu ghinionul indus de pisicile negre şi numărul 13.
Cea mai puţin răspândită superstiţie se referă la condiţionarea norocului la cărţi de absenţa lui în planul sentimental romantic al dragostei.
Femeile şi bărbaţii sunt similari în ceea ce priveşte ierarhia credinţelor superstiţioase. Din perspectivă cantitativă, reprezentanţii sexului masculin par să accepte mai mult superstiţiile, însă diferenţele dintre bărbaţi şi femei nu sunt semnificative pentru toate superstiţiile. Din perspectiva educaţiei formale nu se pot observa diferenţe semnificative între respondenţi. Asemănător, românii din mediul rural ţin în mai mare măsură cont de superstiţii decât cei din mediul urban, potrivit studiului.
În schimb, persoanele mai religioase nu sunt mai puţin superstiţioase. Mai exact, cei care au un comportament religios mai pronunţat şi cred în anumite elemente ce ţin de creştinism, ţin mai mult cont de superstiţii. Argumentul care ar susţine această afirmaţie este că religia şi superstiţiile oferă explicaţii, predicţii şi un control perceput asupra evenimentelor pe care individul le poate controla mai greu prin cunoaştere empirică şi acţiune directă. Deşi biserica se opune superstiţiilor, o parte dintre cei care caută răspunsuri şi ghidare în religie o fac şi cu superstiţiile, arată acelaşi document.
