Conform statisticilor oficiale, 95% dintre copiii care trăiesc în sărăcie au nevoie de servicii sociale şi nu beneficiază de acestea în sistemul public. ONG-urile cer creşterea bugetului alocat acestor servicii şi finanţarea prin contractare.
In condițiile unei medii europene de 2,2% din PIB alocat serviciilor sociale, România nu a cheltuit niciodată mai mult de 0,5%. La noi, Direcţiile de asistență socială sunt principalul furnizor, dar și principalul contractor de servicii sociale. Deşi există cadru legislativ, contractarea serviciilor sociale către ONG-uri este un fenomen rar întâlnit în România. Una dintre cauze este lipsa personalului specializat în achiziții publice de la nivelul autorităților. În plus, există un număr important de servicii sociale, cum ar fi cele de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, care nu dispun de standarde de cost, și deci nu pot fi contractate. Din 2016, companiile ar putea deveni la rândul lor furnizori de servicii sociale, la egalitate, dar în concurenţă cu ONG-urile. Proiectul de modificare a Legii asistenței sociale a stârnit protestul ONG-urilor.