Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Evoluţia climei in zona arctică influenţează intreaga planetă. Starea vremii de pe Terra poate fi măsurată la un barometru mai puţin obişnuit şi prea puţin exploatat pănă acum: zona arctică. Problema este că, in contextul incălzirii globale, lucrurile nu arată prea bine in nord.
Evoluţia climei in zona arctică influenţează intreaga planetă. Starea vremii, precipitaţiile, seceta, furtunile, chiar recoltele pot fi măsurate la un barometru mai puţin obişnuit şi prea puţin exploatat pănă acum: zona arctică. Problema este că, in contextul incălzirii globale, lucrurile nu arată prea bine in nord.
O expediţie ştiinţifică americană se află in această perioadă in zona Polului Nord. Cercetătorii sunt cu alte vase decăt expediţia care incearcă să obţină "paternitate" americană pentru acest teritoriu. Savanţii sunt preocupaţi de evoluţia acestei zone in contextul incălzirii globale, iar datele adunate de ei arată că situaţia s-a deteriorat progresiv in ultimii ani.
PULSUL PLANETEI. Problema este cu atăt mai gravă cu căt numeroase teorii arată că zona arctică se comportă ca un adevărat barometru al planetei. Astfel, dacă temperatura apelor arctice creşte, vremea poate deveni capricioasă peste tot in lume. Uraganele, perioadele de secetă şi inundaţiile au şi ele legătură cu evoluţia zonelor nordice. Deşi multă vreme s-a crezut că apele Oceanului Arctic sunt izolate de restul mărilor şi oceanelor, cercetătorii contemporani au descoperit că există conexiuni atăt cu Pacificul, căt şi cu Atlanticul, şi pănă şi schimbările minore şi aparent fără importanţă din zonele arctice pot produce dezechilibre importante in restul lumii.
SALVAŢI MICROORGANISMELE. Despre topirea gheţarilor, cauzată de incălzirea globală, se ştia că afectează unele specii de animale, intre care foca, morsa, vulpea polară, ursul polar, care işi construiau habitatele pe calote. Un alt efect era creşterea nivelului oceanului planetar, fapt care conduce la eroziune din ce in ce mai pronunţată a ţărmurilor, de-a lungul coastelor continentale. Expediţia americană incearcă să demonstreze că topirea gheţarilor produce consecinţe care pănă acum nu au fost nici măcar bănuite. Astfel, apa dulce eliberată de imensele calote glaciare produce dezechilibre majore in habitatele polare, unde apa oceanului este sărată. Mii de specii, multe dintre ele unicelulare, au de suferit de pe urma "contopirii" apelor dulci cu cele sărate. Cercetările au arătat că in ultimii ani, efectivele acestor specii s-au impuţinat in mod dramatic şi unele sunt pe cale de dispariţie. Deşi chestiunea poate părea pentru mulţi lipsită de relevanţă, impactul dispariţiei acestor fiinţe este uriaş. Respectivele organisme reprezintă hrana a zeci de specii de peşti, măncaţi la răndul lor de păsări ihtiofage marine, dar şi de oameni. "Chiar şi cele mai mici şi neinsemnate microorganisme reprezintă un fel de măncare la marea masă a lumii. In plus, foarte multe dintre ele absorb dioxid de carbon din atmosferă, deci contribuie la reducerea gazelor cu efect de seră. Deşi pentru mulţi e greu de imaginat acest lucru, dacă aceste creaturi vor dispărea, vom avea probleme mari, la care nici măcar nu ne găndeam", este de părere geneticianul John Nelson, membru al expediţiei.
BACTERII STRĂVECHI. Un alt pericol major cu care ne-am putea confrunta de pe urma topirii gheţarilor este eliberarea unor bacterii şi virusuri străvechi, "inchise" timp de milioane de ani in gheaţă. Chiar săptămăna trecută o astfel de bacterie a fost detectată, cercetătorii studiind-o acum in laboratoare din Houston, statul Texas. Unii savanţi sunt de părere că omenirea nu are de ce să se teamă in faţa acestor bacterii, considerănd că sistemele imunitare ale fiinţelor vii sunt mult mai puternice acum şi vor putea face faţă fără probleme unei eventuale "contaminări". Alţi experţi sunt insă sceptici in faţa acestei siguranţe şi indeamnă la precauţie in studierea acestor microorganisme.
O expediţie ştiinţifică americană se află in această perioadă in zona Polului Nord. Cercetătorii sunt cu alte vase decăt expediţia care incearcă să obţină "paternitate" americană pentru acest teritoriu. Savanţii sunt preocupaţi de evoluţia acestei zone in contextul incălzirii globale, iar datele adunate de ei arată că situaţia s-a deteriorat progresiv in ultimii ani.
PULSUL PLANETEI. Problema este cu atăt mai gravă cu căt numeroase teorii arată că zona arctică se comportă ca un adevărat barometru al planetei. Astfel, dacă temperatura apelor arctice creşte, vremea poate deveni capricioasă peste tot in lume. Uraganele, perioadele de secetă şi inundaţiile au şi ele legătură cu evoluţia zonelor nordice. Deşi multă vreme s-a crezut că apele Oceanului Arctic sunt izolate de restul mărilor şi oceanelor, cercetătorii contemporani au descoperit că există conexiuni atăt cu Pacificul, căt şi cu Atlanticul, şi pănă şi schimbările minore şi aparent fără importanţă din zonele arctice pot produce dezechilibre importante in restul lumii.
SALVAŢI MICROORGANISMELE. Despre topirea gheţarilor, cauzată de incălzirea globală, se ştia că afectează unele specii de animale, intre care foca, morsa, vulpea polară, ursul polar, care işi construiau habitatele pe calote. Un alt efect era creşterea nivelului oceanului planetar, fapt care conduce la eroziune din ce in ce mai pronunţată a ţărmurilor, de-a lungul coastelor continentale. Expediţia americană incearcă să demonstreze că topirea gheţarilor produce consecinţe care pănă acum nu au fost nici măcar bănuite. Astfel, apa dulce eliberată de imensele calote glaciare produce dezechilibre majore in habitatele polare, unde apa oceanului este sărată. Mii de specii, multe dintre ele unicelulare, au de suferit de pe urma "contopirii" apelor dulci cu cele sărate. Cercetările au arătat că in ultimii ani, efectivele acestor specii s-au impuţinat in mod dramatic şi unele sunt pe cale de dispariţie. Deşi chestiunea poate părea pentru mulţi lipsită de relevanţă, impactul dispariţiei acestor fiinţe este uriaş. Respectivele organisme reprezintă hrana a zeci de specii de peşti, măncaţi la răndul lor de păsări ihtiofage marine, dar şi de oameni. "Chiar şi cele mai mici şi neinsemnate microorganisme reprezintă un fel de măncare la marea masă a lumii. In plus, foarte multe dintre ele absorb dioxid de carbon din atmosferă, deci contribuie la reducerea gazelor cu efect de seră. Deşi pentru mulţi e greu de imaginat acest lucru, dacă aceste creaturi vor dispărea, vom avea probleme mari, la care nici măcar nu ne găndeam", este de părere geneticianul John Nelson, membru al expediţiei.
BACTERII STRĂVECHI. Un alt pericol major cu care ne-am putea confrunta de pe urma topirii gheţarilor este eliberarea unor bacterii şi virusuri străvechi, "inchise" timp de milioane de ani in gheaţă. Chiar săptămăna trecută o astfel de bacterie a fost detectată, cercetătorii studiind-o acum in laboratoare din Houston, statul Texas. Unii savanţi sunt de părere că omenirea nu are de ce să se teamă in faţa acestor bacterii, considerănd că sistemele imunitare ale fiinţelor vii sunt mult mai puternice acum şi vor putea face faţă fără probleme unei eventuale "contaminări". Alţi experţi sunt insă sceptici in faţa acestei siguranţe şi indeamnă la precauţie in studierea acestor microorganisme.
Experiment global
Cercetătorul Eddy Carmack, care studiază circulaţia apelor planetei de mai bine de patru decenii, a propus un experiment foarte simplu pentru a demonstra interconectivitatea dintre oceanele şi mările lumii: in
anii â60 a cerut mai multor comunităţi de pe coastele oceanelor să arunce in valuri sticle care să conţină date despre locul in care au fost lansate. Din cele aproximativ 4.000 de sticle lansate au fost găsite circa 150. Recipienţi lansaţi in Norvegia au fost găsiţi in Alaska, sticle aruncate in Franţa sau Brazilia au fost găsite in zona Polului Nord.
anii â60 a cerut mai multor comunităţi de pe coastele oceanelor să arunce in valuri sticle care să conţină date despre locul in care au fost lansate. Din cele aproximativ 4.000 de sticle lansate au fost găsite circa 150. Recipienţi lansaţi in Norvegia au fost găsiţi in Alaska, sticle aruncate in Franţa sau Brazilia au fost găsite in zona Polului Nord.
