Şi-a revăzut fiul dispărut în urmă cu 22 de ani

Constanţa Tudor a trăit 22 de ani cu durerea că n-o să-şi mai vadă niciodată copilul, dispărut în 1988. Sâmbătă, 24 iulie, după un drum de 12 ore cu trenul de la Bucureşti la Oradea, femeia şi-a strâns în braţe copilul, ajuns acum bărbat în toată firea. "Tu eşti mama mea", au fost singurele cuvinte pe care Dan le-a mai putut spune printre lacrimi, când şi-a văzut mama.

Într-o zi rece de februarie a anului 1988, Constanţa Tudor a plecat la serviciu ca de obicei. Şi-a lăsat copilul, pe Dănuţ, cu o mătuşă în Cartierul Drumul Taberei din Capitală. Cei doi au mers dimineaţă la complex pentru cumpărături, după care băiatul a vrut să se joace cu nişte copii în faţa blocului. Când s-a întors de la fabrică, mama lui Dan nu şi-a mai găsit băiatul. "Vorbea mai greu, spunea "mama", "tata" şi că-l cheamă Dan", povesteşte mama care bănuieşte că băiatul s-a urcat în autobuz, a ajuns la gară şi a luat trenul. "Nu te-am părăsit, nu te-am lăsat. Să ştii asta. Tu ai plecat", îi spune ea acum bărbatului din faţa ei. Dan îi răspunde că ştie, dar nu vrea să vorbească prea mult despre ce s-a întâmplat după ce s-a pierdut. A luat într-adevar trenul din Gara de Nord din Bucureşti şi a ajuns la Oradea. La câteva luni, l-a găsit un domn pe stradă şi l-a dus la Miliţe. A fost internat la un centru din oraş, după care s-a decis mutarea lui la orfelinatul de la Cighid, un loc pentru copiii cu handicap. Pentru că nu ştia să spună decât că-l cheamă Dan, în 1994 i s-au întocmit documente de înregistrare tardivă şi Dan Enache, copilul născut în Bucureşti, a devenit Dan Dan, născut la Oradea.

Din anul 2008 cazul copilului dispărut Dan Enache a intrat în evidenta pasivă a poliţiei. O bază de date ce permite compararea copiilor dispăruţi, a persoanelor fără identitate şi a cadavrelor fără identitate, precum şi eforturile poliţiştilor de la Serviciul Urmăriri al IGPR au fost  şansele copilului dispărut acum 22 de ani de a-şi revedea mama. Conform DGASPC Bihor, instituţie în grija căreia se află Dan, locuind într-un apartament protejat, drumul Constanţei Tudor de la Bucureşti la Oradea a fost plătit de un donator anonim.