Solidaritatea jurnalistică a avut efect!

La începutul acestei luni, am fost la Donji Milanovac, pe malul sârbesc al Dunării, la congresul Forumului Internațional al Jurnaliștilor Români. În general, inițiativele de tip ONG, mai ales în mass-media, nu mă prea încântă, fiindcă, din 1990 începând, toate asociațiile noastre profesionale s-au dovedit un eșec. Cum FIJR are drept scop comunicarea între jurnaliștii români din exteriorul granițelor țării și cei de acasă, credeam că o să văd doar un peisaj frumos și o să beau o bere cu colegi din Bucovina de Nord, Basarabia sau spațiul ex-iugoslav. Veniseră și ”mărimi” precum Andrei Marga, șeful ICR sau  Corneliu Visoianu, consilier al primului ministru Victor Ponta. Mă așteptam la discursuri evenimențialist-sterile despre mărețele realizari ale guvernului în ceea ce privește presa românească din diaspora, pupături și perinițe.

Ei bine, nu a fost deloc așa. Confrații noștri de pe teritoriul Ucrainei au venit cu o veste îngrijorătoare: autoritățile de la Kiev vor să închidă secția română a Radio Ucraina Internațional. Într-o țară în care minoritatea română trece, din variate motive, printr-un proces destul de grav de deznaționalizare, desființarea unui mijloc de informare în limba noastră nu face decât să înrăutățească situația.

Romeo Couți, jurnalistul clujean de televiziune care este președintele executiv al FIJR a acționat eficient. Pe lângă un comunicat redactat de asociație, a reușit să convingă majoritatea celor prezenți, de oriunde ar fi venit ei, să scrie sau să ia poziție în ceea ce privește situația ziariștilor români de la Radio Ucraina Internațional. Metoda ”dai într-unul țipă o sută” a funcționat ireproșabil. La scurt timp, autoritățile ucrainiene, la nivelul președenției și guvernului, au dat asigurări că secția română de la sus-numitul post de radio nu se va mai desfința.

Până la urmă, FIJR a acționat exact în scopul în care a fost creat: o rețea de jurnaliști de limbă română care comunică între ei și-și apără drepturile.