Pe 21 iunie are loc solstiţiul de vară în Emisfera Nordică, moment ce marchează începutul verii astronomice. În Emisfera Nordică, solstiţiul de vară reprezintă cea mai lungă zi a anului.
Solstiţiul de vară aduce cu sine şi Ziua Mondială a Soarelui, sărbătoare anuală instituită de Societatea Internaţională pentru Energie Solară, care are ca scop popularizarea posibilităţilor de utilizare a energiei solare.
Solstiţiul de vară a fost dintotdeauna un motiv de bucurie, energia acestei zile fiind considerată a fi o energie a pasiunii, vitalităţii, creativităţii şi belşugului, motiv pentru care, de-a lungul timpului, a adunat o mulţime de tradiţii şi obiceiuri specifice.
În vechime, solstiţiul de vară reprezenta un prilej de găsire şi folosire a apei magice. Efectele curative, ritualurile de renaştere, practici magice pentru frumuseţe şi sănătate, toate erau asociate cu utilizarea apei în ziua solstiţiului de vară.
În România, solstiţiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, care are loc pe 24 iunie şi, potrivit superstiţiilor, dacă Sânzienele, adică zânele bune, nu sunt sărbătorite, acestea devin surate cu Rusaliile, adică zânele rele.
Potrivit tradiţiilor, coroniţele de Sânziene lăsate noaptea afară, dacă erau găsite dimineaţa acoperite de rouă, ofereau un verdict clar: nunta lor va fi vara. În plus, florile culese de Sânziene, aşezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le ajutau pe fete să îşi viseze viitorul soţ.
Deşi unele ritualuri sunt specifice românilor, altele par să se regăsească în majoritatea culturilor. Spre exemplu, solstiţiul de vară este considerat favorabil unor magii puternice, care pot ajuta în probleme legate de dragoste, prosperitate sau sănătate, din moment ce, încă din Antichitate, se credea că magia practicată în timpul solstiţiului are darul de a materializa dorinţe sau aspiraţii aparent imposibile.