Ucraina a finalizat lucrările la Bîstroe

Autorităţile de la Kiev au anunţat ieri finalizarea lucrărilor la Canalul navigabil Bîstroe din Delta Dunării, inaugurarea urmând să se facă imediat după Paşti. Anunţul vine în contextul în care, în urmă cu două săptămâni, Ucraina a fost avertizată de ONU că nu îşi respectă angajamentele cu privire la Bîstroe.

Anunţul confirmă o declaraţie făcută în urmă cu o săptămână la Ismail de o responsabilă din Ministerul Transporturilor de la Kiev, care anunţa că Ucraina a reuşit, după aproape şapte ani, să finalizeze canalul navigabil de mare adâncime care leagă portul Reni de Marea Neagră. Bîstroe va fi inaugurat oficial în perioada imediat următoare, Guvernul de la Kiev intenţionând să invite la festivităţi şi oficiali de la Bucureşti. Deocamdată, reacţiile guvernanţilor noştri întârzie să apară.

Prima inaugurare
Scandalul Bîstroe, un conflict între Ucraina şi convenţiile internaţionale de mediu şi transport, a izbucnit în 2002, când Kievul a anunţat că intenţionează să recâştige supremaţia fluvială şi maritimă la gurile Dunării, prin amenajarea unui canal navigabil de mare adâncime. Din cele şase variante de proiect prezentate comunităţii intenaţionale, Ucraina a ales pentru execuţie soluţia Bîstroe, considerată de experţii în mediu ca fiind cea mai nocivă pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Început oficial în mai 2004, Bîstroe a fost contestat de întreaga comunitate internaţională (Programul "Man and the Biosphere" UNESCO, Ramsar, Convenţia de la Berna, Convenţia de la Paris, Secretariatul de Stat al SUA, Cancelaria Germaniei), care a criticat dur Ucraina pentru impactul devastator al canalului asupra Deltei şi pentru nenumăratele încălcări de legislaţie comise în timpul lucrărilor. Punctul culminat l-a reprezentat luna septembrie 2004 când balizele de semnalizare ale ucrainenilor au fost ancorate în malul românesc stârnind un conflict diplomatic între Bucureşti şi Kiev.

Contestat
Proiectul ucrainenilor a încălcat 11 convenţii internaţionale pe probleme de mediu, alte trei tratate legate de chestiuni de navigaţie şi tratatul bilateral româno-ucrainean. Kievul şi-a arătat intenţia de a construi canalul la sfârşitul anului 2002, pretextând prin costurile "prea mari" pe care navele ucrainene trebuia să le plătească României pentru utilizarea canalului Sulina. În septembrie 2004, însă, autorităţile de la Kiev prezentau un document oficial la o reuniune UNESCO de la Paris, în care recunoşteau adevăratele motive ale lucrărilor: intersele economice, militare şi geo-politice ale Ucrainei la gurile de vărsare ale Dunării.

Ca şi în cazul platoului continental, diplomaţii români au reacţionat cu prudenţă. Au activat mai multe convenţii internaţionale, reuşind să obţină de la acestea blocarea oricăror împrumuturi pentru Ucraina, până când autorităţile acestei ţări îşi vor fi "îndreptat" intenţiile referitoare la Bîstroe. Concret, România nu are nici până astăzi informaţii complete referitoare la lucrările la canal, astfel încât partea română nu poate formula modele care să evalueze impactul pe termen lung al lui Bîstroe şi cum va fi afectată Delta Dunării. În baza Convenţiei de la Espoo (privind impactul de mediu în plan transfrontalier), organism care a decis că România are dreptul să fie informată în legătură cu orice lucrare a Kievului, ţara noastră a solicitat părţii ucrainene planurile lui Bîstroe. Nici până în momentul de faţă, deşi conflictul durează de ani buni, aceste documente nu au fost furnizate, iar "ameninţările" diplomatice internaţionale nu au înduplecat Kievul.