Vaslui, un judeţ blestemat

CORESPONDENŢA DE LA VASLUI A încremenit cerul. De luni întregi, în judeţul Vaslui se încăpăţânează să plouă. Culturile se usucă pe zi ce trece, animalele suferă de foame, iar în multe sate apa din fântâni a secat.

Oamenii au ajuns la capătul puterilor. De munca lor se va alege praful dacă nu plouă sănătos până la finele lui mai. "Degeaba se adună norii pe cer. Nu plouă. Ne pedepseşte Dumnezeu! Ne e şi milă să mergem pe câmp", se plâng ţăranii.

Blestem. După criză, şi seceta a pus stăpânire pe judeţul Vaslui. Pământul a devenit duşmanul ţăranilor. E tare ca piatra. Nu se lasă lucrat. Nici plugul nu face faţă. Oamenii nu se dau însă bătuţi. Cu sapa în mână merg în fiecare zi la câmp. Luptă cu praful şi bolovanii care au sufocat culturile semănate în toamnă.

Fac cuiburi pentru fasole, deşi nu sunt convinşi că va răsări ceva. Nucile, merele şi prunele au căzut pradă temperaturilor scăzute din nopţile trecute. A plouat puţin în unele zone. Insuficient însă. Numai dacă plouă câteva zile la rând poate fi stinsă setea pământului.

Vasile Iulian Dumitru, directorul executiv al DADR Vaslui, spune că "în luna aprilie în judeţ nu a plouat deloc. Valul de ploi anunţat la 1-3 mai nu a ajuns la noi. Pe 90% din suprafaţa judeţului nu a plouat deloc în această perioadă. Plantele au de suferit. Dacă în toamnă şi la sfârşitul lui martie, fermierii spuneau că se aşteaptă la 5.000 kg grâu/ha, acum, numai dacă plouă vor obţine în jur de 3.000-3.500 kg/ha. Dacă nu plouă zilele astea, va fi foarte greu".

În mare suferinţă sunt culturile de grâu şi rapiţă înfiinţate în toamnă pe 80.000 ha, dar şi culturile de primăvară semănate pe mai bine de 50.000 ha. "Suntem răi şi ne-a blestemat Dumnezeu. Ne ia pâinea de la gură!"

NENOROCIRE
Lacrimi de neputinţă şi rugi fierbinţi adresate Creatorului. Asta găsim în fiecare sat vasluian. Truditorii pământului se roagă la Dumnezeu pentru o ploaie bună. Fără precipitaţii consistente, de munca oamenilor se va alege praful. Îi vezi pe dealuri, prin grădini. Udă ce pot, cum pot. Pe câmp, vântul răscoleşte praful. Elena şi Mihai Nicoară din Chetrosu trag brazde cu plugul cu boi.

"Muncim degeaba, dar dacă lăsăm pământul pârloagă suntem distruşi. Suntem trecuţi de 60 de ani. Nu suntem învăţaţi să stăm pe prispă. Avem noroc de o pensie, altfel am fi murit de foame. De mult tare nu mai plouă pe coastele astea. A burat puţin de curând, ca şi cum ar stropi un copil cu stropitoarea. E nenorocire, ni se rupe sufletul când vedem cum munca noastră se duce de râpă. Dacă nu plouă, e jale."

Maria Luca pune fasole. E arsă de vânt şi gârbovită de ani. Plânge. "Mă rog la Dumnezeu să mor mai repede, să nu văd urgia asta! Seceta ne bagă în pământ. Nu mai ştim ce să facem, cum să facem. De dimineaţă pun fasole în pământ. Nu ştiu dacă vor ieşi. Poate plouă!", se tânguie femeia. Dealurile se usucă pe zi ce trece, iar animalele cu greu mai găsesc de mâncare. Maria Bodescu îşi mângâie iapa. "Stela, mănâncă şi tu ce găseşti, că acasă nu are mama ce să îţi dea!"

"Câte un fir de iarbă găseşte pe ici, pe colo. Furajele s-au terminat. Nu avem bani să cumpărăm. Dacă plouă şi creşte iarba, vor mânca şi animalele. Altfel, s-a zis cu tot."

Pe cer, nori negri se adună ameninţători. Nu plouă însă.
Poate mâine.