Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O idee asemănătoare de contract de muncă „la cerere”, dar cu „cel puțin 32 ore/lună”, a fost lansată de parlamentarii PNL într-un proiect de lege înregistrat anterior, tot la Senat. Inițiativa liberală prevede și dreptul mai multor angajatori de a „împărți” între ei același salariat, în baza unui singur contract.
Cea mai nouă propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii 53/2003 - Codul muncii a fost înregistrată săptămâna trecută la Senat și este semnată de 36 de senatori social-democrați. Conform inițiatorilor, aceasta ar rezolva situația celor care muncesc adesea peste program, unde există o reticență angajatorilor de a plăti orele suplimentare.
Concret, în contextul în care orele de lucru nu sunt întotdeauna suficiente pentru îndeplinirea unor sarcini, iar unii angajatori le plătesc salariaților orele suplimentare, în timp ce alții nu le plătesc, parlamentarii PSD spun în expunerea de motive că trebuie reglementat un nou tip de contract individual de muncă, prin care să se urmărească rezultatul orelor de muncă, nu numărul orelor lucrate.
Flexibilitate și dreptul la concedii și asigurări de sănătate
Prin urmare, proiectul prevede posibilitatea angajatorilor „de a angaja, în cazurile şi în condiţiile prezentului cod, personal salariat cu contract de zero ore, munca fiind prestată doar la cererea angajatorului”.
„Contractul de zero ore este acel contract prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil”, se arată în document. Dacă se impune prezentarea angajatului la locul de muncă, solicitarea trebuie comunicată acestuia cu un anumit interval de timp înainte, lucru care poate fi prevăzut în contractele colective și individuale de muncă.
De asemenea, drepturile salariale se vor acorda „proporţional cu timpul efectiv lucrat, conform numărului de ore consemnate de către angajator în pontaje, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”.
Potrivit inițiatorilor, drepturile incluse în contractele de zero ore sunt similare celor dintr-un contract obișnuit de muncă, adică „oferă beneficii de bază de securitate socială, inclusiv plata concediilor de maternitate/paternitate, concediu de odihnă și asigurări de sănătate”.
Beneficiile oferite de „contractul de zero ore” sunt flexibilitatea, plata în funcție de numărul de ore muncite și drepturile asociate contractului standard de muncă, susțin inițiatorii.
Contract de muncă „la cerere”
Cu circa două săptămâni înainte de inițiativa social-democrată, 23 de deputați, majoritatea liberali, au depus un proiect de lege cu o altă propunere de contract de muncă „la cerere”. „Contractul individual de muncă «la cerere» reprezintă contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului în termenul stabilit în contract, dar care nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activităţii pentru care este solicitat”, potrivit documentului.
Spre deosebire de propunerea PSD, acest proiect stipulează că „angajatorul are obligaţia de a garanta în plată salariul aferent numărului de ore prestate de către salariat, dar nu mai puţin de salariul aferent unui număr de cel puţin 32 ore/lună”. În plus, acest tip de contrat ar putea fi utilizat doar în anumite domenii, precum: agricultură, vânătoare, organizarea expoziţiilor, târgurilor şi congreselor, publicitate și activităţile recreative şi distractive.
Salariatul cu mai mulți șefi
Același proiect de lege introduce și un model de contract prin care un salariat va putea fi împărțit, în baza aceluiași contract, în aceleași condiții, de doi sau mai mulți angajatori.
„Contractului individual de muncă cu mai mulţi angajatori reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii”, conform documentului, în care se precizează că acest tip de contract „poate fi încheiat doar de către angajatori care aparţin aceluiaşi grup de întreprinderi”. Acordarea drepturilor care decurg din raportul de muncă ar urma să revină angajatorului care exercită controlul asupra celorlalți angajatori, iar acest aspect ar urma să se regăsească în cuprinsul contractului de muncă.
„În cazul în care niciunul dintre angajatori nu îşi îndeplineşte obligaţiile faţă de salariat, acesta are dreptul de a se îndrepta împotriva oricăruia dintre angajatori şi de a cere executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite”, se arată în proiectul de lege.
