Cabinetul Boc, mape profesionale

Motto: "În acelaşi timp doresc ca prin acest gest al meu să dau o spe­ranţă generaţiei tinere de politicieni care să intre în politică la nivelurile de vârf" - Theodor Stolojan la depunerea mandatului de premier desemnat

BANCUL ANULUI
Ce nu a reuşit Justiţia în patru ani a reuşit Traian Băsescu într-o singură zi: să adune toţi hoţii într-un loc!

Structura Cabinetului Boc
Premier – Emil Boc ( PD-L)
Vicepremier – Dan Nica (PSD+PC)

Ministere PD-L
Ministerul Finanţelor Publice – Gheorghe Pogea
Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor – Radu Berceanu
Ministerul Economiei – Adriean Videanu
Ministerul Apărării Naţionale – Mihai Stănişoară
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei – Vasile Blaga
Ministerul Comunicaţiilor – Gabriel Sandu
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului – Toader Paleologu
Ministerul Turismului – Elena Udrea
Ministerul Tineretului şi Sportului – Monica Iacob Ridzi

Ministere PSD+PC
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – Marian Sârbu
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării – Ecaterina Andronescu
Ministerul Sănătăţii – Ion Bazac
Ministerul Agriculturii – Ilie Sârbu
Ministerul Administraţiei şi Internelor – Gabriel Oprea
Ministerul Afacerilor Externe – Cristian Diaconescu
Ministerul Mediului – Nicolae Nemirschi
Ministerul IMM-urilor şi Mediului de afaceri – Constantin Niţă
Ministru pentru Relaţia cu Parlamentul – Victor Ponta

Ministerul Justiţiei – independent, nenominalizat

---

Cabinetul Boc este gata. Conducerile PSD şi PD-L au aprobat listele de miniştri, democrat-liberalii rapid, fără probleme, social-democraţii într-o şedinţă mai lungă în care candidaţii au fost trecuţi prin sita votului. Pe ultima sută de metri, în Guvern a intrat Videanu, exclus miercuri din toate combinaţiile. La PSD, Oprea l-a învins pe omul lui Vanghelie, iar Cristian Diaconescu a câştigat MAE în faţa lui Titus Corlăţean. Lupta cea mai grea s-a dat pe Ministerul Justiţiei, PD-L propunându-l pe avocatul Mihai Selegean, pe care însă nu l-a acceptat PSD.

Democrat-liberalii au aprobat rapid, într-o şedinţă expeditivă a conducerii partidului, lista miniştrilor din Cabinetul Boc. Însuşi premierul nominalizat a anunţat lista "câştigătoare". La Finanţe a fost votat cel despre care se presupunea de ieri că va ocupa acest post: Gheorghe Pogea. Transporturile au fost preluate de un democrat din garda veche, Radu Berceanu, ale cărui şanse de a intra în Guvern păreau miercuri că se diminuează. Ministerul Dezvoltării va fi preluat de Vasile Blaga, care îşi dorea Internele. La Ministerul Economiei a apărut numele celui care spune permanent că nu-şi mai doreşte nici o funcţie publică: Adriean Videanu, fost primar al Capitalei şi fost vicepremier în Cabinetul Tăriceanu I. Astfel, cei trei grei PD-L, Berceanu, Blaga şi Videanu, despre care se spunea că Traian Băsescu nu-i vrea în Executiv, au prins toţi un post ministerial, după o întrevedere pe care au avut-o cu o seară înainte cu şeful statului. La Apărare a fost ales ex-consilierul prezidenţial Mihai Stănişoară, pentru care a şi fost păstrat acest minister. Comunicaţiile au intrat pe mâna unui ex-penelist, Gabriel Sandu, singurul dintre liberalii veniţi o dată cu Theodor Stolojan care a reuşit să intre în Guvern. Elena Udrea a luat fără emoţii Turismul, iar Monica Iacob-Ridzi, şefa tineretului democrat, Tineretul şi Sportul. La Cultură a ajuns tot un fost liberal frustrat, Toader Paleologu, proaspăt ales parlamentar PD-L, fost ambasador în Danemarca, dar care şi-ar fi dorit Externele în Cabinetul Tăriceanu.


ÎNVINGĂTORI ŞI PERDANŢI
Gabriel Oprea, Nicolae Nemirschi şi Ionuţ Bazac sunt mi­niş­trii-surpriză ieşiţi ieri din tolba pesedistă la votul dat în CEx, iar marii perdanţi sunt Cătălin Voicu şi Titus Corlăţean. Oprea a câş­ti­gat aproape la mustaţă pos­tul de ministru al Administraţiei şi In­ternelor în faţa senatorului Cătălin Voicu, cel susţinut de Ma­rian Vanghelie şi Viorel Hrebenciuc, impunându-se cu 30 de vo­turi "pentru", în timp ce contracandidatul său a luat 27. Nicolae Ne­mirschi, reprezentant al grupării Mazăre, un necunoscut până mai ieri în sediul din Kiseleff, şi-a adjudecat fără probleme Mediul, fiind votat de 42 dintre cei 59 de membri ai CEx. Ionuţ Ba­zac, alt nume străin până deunăzi PSD-ului, a alergat singur pe culoarul de la Să­nă­ta­te, fiind văzut ca cel potrivit pentru acest portofoliu de 52 dintre pesedişti. Cei care au obţinut toate vo­tu­ri­le au fost Victor Ponta ca viitor ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, Marian Sârbu la Muncă şi reprezentanta Bucureştiului, Ecaterina Andronescu, la Educaţie. Meciul de la Externe a fost câş­tigat de Cristian Diaconescu în defavoarea lui Titus Cor­lă­ţean, acesta obţinând doar 21 de voturi faţă de cele 37 ale lui Diaconescu. Dezamăgit după vot, Corlăţean a declarat că nu îl in­te­resează nici un alt post în Executiv, numele său fiind vehiculat la Departamentul de Afaceri Europene. Mai mulţumit a fost în schimb Marian Vanghelie. Deşi a pierdut cursa de la de Interne, unde îl aruncase în luptă pe Voicu, edilul de la 5 s-a declarat sa­tis­făcut că PSD Bucureşti a câştigat două ministere prin Ecaterina Andronescu şi  Cristian Diaconescu. Ilie Sârbu, cel care a des­chis uşa PSD către o apropiere de PD-L, şi-a însuşit şi el postul de ministru la Agricultură, dar cu două voturi "împotrivă", în timp ce Dan Nica a fost validat ca vicepremier cu un singur vot "contra". La Ministerul pentru IMM-uri, social-democraţii l-au pre­fe­rat pe Constantin Niţă, care l-a eliminat din cursă pe Ioan Toma.
Cât priveşte Justiţia, ieri erau vehiculate mai multe nume: Mihai Selegean, fost director al INM, Gheorghe Buta, judecător la ICCJ şi juristul Sergiu Deleanu.

---

Premier: Emil Boc­

Premierul desemnat, Emil Boc, are 42 de ani. A absolvit Facultatea de Istorie şi Filosofie (1991) şi Facultatea de Drept (1995). Este conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe politice şi Administraţie Publică şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca şi doctor în ştiinţe politice şi filosofie politică (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2000), membru al Asociaţiei Americane de Ştiinţe politice din 1994 şi al Societăţii Române de Ştiinţe Politice din 1999 şi avocat în Baroul Cluj începând din 1996. Este liderul PD-L, primarul municipiului Cluj-Napoca (din 2004) şi a fost vicepreşedinte al Comisiei de Revizuire a Constituţiei (2003) preşedinte executiv al Partidului Democrat (2003), lider al Grupului parlamentar PD din Camera Deputaţilor (2003), vicepreşedinte al Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor (2001), deputat (2000).

Emil Boc a fost acuzat de liderul PIN Cluj Lavina Şandru că gestionează "afaceri oneroase împreună cu o camarilă de apropiaţi", că a devenit complice al unei caracatiţe ce se hrăneşte din bani publici. Au fost amintite în acest context la afacerile derulate de Primăria Cluj-Napoca cu diverse firme, privind dotarea locurilor de joacă pentru copii, construirea unor parking-uri sau cartiere de locuinţe. Potrivit lui Şandru, una din firmele favorizate este KING INDUSTRIAL ENTERPRISES SRL, în care o apropiată a lui Emil Boc, Liliana Călin este asociată. Această firmă a câştigat o licitaţie pentru amenajarea unor locuri de joacă în Cluj-Napoca. De asemenea, potrivit presei centrale, numele lui Boc a fost legat de scandalul unor licitaţii pentru amenajarea unor parcuri din Sectorul 3 al Capitalei, unde primar este colegul său de partid, Liviu Negoiţă. (G.A.)

Vicepremier: Dan Nica

Vicepreşedintele PSD Dan Nica a deţinut, în perioada 2000 – 2004, funcţia de ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei In­for­maţiei, în Guvernul condus de Adrian Năstase. Dan Nica este născut în 2 iulie 1960, în Panciu, judeţul Vrancea. Este căsătorit şi are un copil. A terminat în 1985 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii din Iaşi, specializându-se în domeniul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor în următoarele ţări: Franţa, Austria, Suedia, Canada. A avut funcţii la Direcţia Judeţeană de Telecomunicaţii Galaţi de şef Atelier Transmisiuni (1987- 1988), şef Secţie Echipamente(1989-1991)  şi director 1991 - 1996. În perioada 1993 -1996 a fost profesor asociat la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi. În perioada 1996-2000 a fost membru al Comisiei parlamentare pentru industrii şi servicii.

În plan politic, în perioada 1999 – 2004 a deţinut funcţia de membru în Biroul Executiv Central al PSD, din 2003 până în prezent – preşedinte al filialei PSD Galaţi, în perioada 2004 - 2005 este membru al Biroului Coordonator al PSD, în 21 aprilie 2005 devine preşedinte al Departamentului de Transporturi şi Comunicaţii, iar din 2006 şi până în prezent deţine funcţia de vicepreşedinte PSD. Este coautor la trei brevete de invenţie, dintre care unul a fost medaliat cu argint la Bruxelles.

Ziarul Adevărul a relatat în aprilie 2005 că Nica l-a "cadorisit" pe cumnatul său, Nicolai Boghici, cu trustul de construcţii al combinatului siderurgic din Galaţi. Acelaşi cotidian relata că cel mai puternic post tv din Galaţi, în perioada respectivă, ar fi aparţinut tot lui Nica. Către respectivul post tv, în campania electorală din 2004, s-ar fi făcut sponsorizări de miliarde
de lei de afaceriştii gălăţeni. (D.M.)

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei: Vasile Blaga

Dacă spui Vasile Blaga spui automat (fosta) mână forte din PD şi Ministerul de Interne. Nominalizat pentru conducerea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Vasile Blaga are 52 de ani, este bihorean de orgine şi inginer de meserie, absolvind facultatea la Timişoara. Este căsătorit şi are doi copii. A intrat în politică încă din 1990, când a devenit vicepreşedinte al CFSN Bihor, iar după alegeri a devenit deputat. A fost apoi prefect de Bihor (1991-1993), director general la Direcţia Regională Vamală Oradea (1993-1996), în perioada 1994-1995 făcând cursuri de specializare în domeniul vamal în Austria şi Germania, apoi devine senator (1996-2000) şi expert parlamentar (2000-2004). Pentru numai o săptămână, în decembrie 2004, după victoria A.D.A., devine consilier prezidenţial pentru Apărare, securitate şi siguranţă naţională. Este numit de Traian Băsescu în această funcţie după ce fusese şeful campaniei electorale prezidenţiale a acestuia. Din funcţia de consilier prezidenţial este numit, o săptămână mai târziu, mi­nistru de Interne, funcţie pe care a deţinut-o până când PD a fost scos de la guvernare, în aprilie 2007.

Anul acesta Blaga a fost desemnat să-l contracandideze pe Sorin Oprescu la Primăria Capitalei, în iunie, după ce un primar cunoscut al democraţilor, Liviu Negoiţă, refuzase să se înscrie în cursă. Pierde Primăria Capitalei, însă în turul doi. Din mandatul de şef al Internelor s-a reţinut anchetarea modului de derulare a contractului de 650 milioane euro cu EADS, pentru furnizarea de echipamente şi sisteme de supraveghere şi securizarea a peste 3.000 de km de frontieră, şi ulterior declasificarea şi renegocierea acestui contract. La capitolul scandaluri, presa a relatat că după ce Blaga a primit mandatul de ministru, soţia sa, Viollet Blaga, a câştigat postul de director al Direcţiei Juridice şi de Control din MEC, după un concurs la care a participat singură, căci ceilalţi doi candidaţi s-au retras pe ultima sută de metri.

Averea lui Vasile Blaga nu este de neglijat. Are o casă în Oradea, un alt imobil în Bucureşti vizavi de sediul PD-L din Modrogan, terenuri şi mai multe conturi bancare. Este şi un jucător pe bursă, vânzând şi cumpărând acţiuni la bănci, SIF Banat-Crişana şi câteva companii. Achiziţionarea locuinţei de 860.000 euro din Modrogan s-a făcut cu sprijinul unui "prieten", senatorul UDMR Attila Verestoy, care l-a împrumutat în decembrie 2007 pe Blaga cu suma de 215.000 euro. De fapt, Verestoy, care deţinea un sfert din imobil, l-a "păsuit" pe Blaga cu plata acestei sume. În aprilie Blaga declara că i-a plătit cei 215.000 euro lui Verestoy. Până la finalul acestui an, potrivit declaraţiei sale de avere, Blaga trebuie să plătească însă încă o parte de 215.000 euro către un alt proprietar al imobilului. Tot împrumuturi, în valoare de 1,1 milioane de lei, a luat Blaga în 2007 de la alţi doi prieteni, Stoia Doina şi Valer Crişan, pe care însă va trebui să îi restituie de-abia în 2017. (Aniela Nine)

Ministerul Infrastructurii şi Transporturilor: Radu Berceanu

Vâlcean prin naştere şi craiovean prin adopţie, Radu Berceanu a absolvit în 1978 Facultatea de Construcţii Aerospaţiale a Institutului Politehnic Bucureşti. Termină al treilea din promoţie, cu recomandare pentru cercetare. Din 12 locuri repartizate la Craiova, Berceanu alege primul Centrul de încercări în Zbor Craiova. Din 1984 până în 1989 lucrează ca inginer la Avioane Craiova. Din 1990 până în 2008 a fost conti­nuu parlamentar de Dolj, terminând în 1990 un curs de specializare pe probleme parlamentare în Canada şi altul de specializare pe instituţii democratice, în 1991, în SUA. În 2008 şi-a dat demisia din Senat pentru a candida la preşedinţia Consiliului Judeţean Dolj. Pe care a pierdut-o în faţa pesedistului Ion Prioteasa. A ajuns din nou senator într-un colegiu din Craiova la alegerile din această toamnă. Berceanu a fost între 1998 şi 1999 ministru al Industriei şi Comerţului în Guvernul Ciorbea. Perioadă în care numele său este legat de mai multe scandaluri notorii. În acest mandat de ministru, Berceanu a rupt contractul de furnizare directă de gaze avut cu gigantul rus Gazprom.

România s-a aflat atunci în centrul scandalului dintre Rusia şi Ucraina în privinţa gazelor naturale. Romgaz nu importa gaze direct din Ucraina, însă Transgaz transporta gazele altor agenţi economici. Conel, compania naţională integrată de electricitate, aflată în subordinea sa, a semnat un acord cu International Regal Petroleum pentru furnizarea a 2 milioane de metri cubi de gaz zilnic. Practic se acopereau 14% din importuri de la această firmă. Ruşii au acuzat atunci că gazul luat din Ucraina de compania statului român era de fapt furat din conducte şi au trimis o scrisoare atunci prin care cereau României renunţarea la importuri. Preţul gazului ucrainean era cu 30% mai mic decât cel al Gazprom. Gigantul rus acuza atunci că ucrainenii "au sifonat" 5 miliarde de metri cubi de gaz, pe care apoi le-au revândut României, Ucrainei şi Poloniei şi că cele trei state i-au făcut o gaură de 500 de milioane de dolari.

Un alt scandal din mandatul de ministru al Industriilor în care a fost implicat este celebrul Sun Oil. Firma a fost înfiinţată de Liviu Constantin Niţă împreună cu liderul PD Prahova, Corneliu Ruse. Obiectul firmei îl constituiau intermedierile în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice industriale. Principalul furnizor era Rafinăria Petrobrazi, aflată atunci în subordinea SNP Petrom, la rândul ei aflată în portofoliul lui Berceanu. Niţă a declarat procurorilor că în perioada martie-iunie 1999 le-a dat lui Radu Berceanu, lui Corneliu Ruse şi lui Gheorghe Albu câte 200.000 de dolari la sediile PD din Ploieşti şi Bucureşti. Liviu Niţă a fost găsit singurul vinovat în dosar şi a primit o condamnare de doi ani de închisoare.

Potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, firma SC AVI SRL, cu sediul în Craiova, îl avea acţionar pe Radu Berceanu cu 80% din acţiuni. Restul de titluri era deţinut de trei membri ai familiei lui Berceanu, dar şi Daniel Nedelcuţ, care figura ca administrator.

După ce nu a mai ocupat funcţia de ministru al Transporturilor, Berceanu s-a întors la cea de vicepreşedinte al Senatului, pe care a deţinut-o între 2007 şi 2008. În toate dosarele în care a fost cercetat, Berceanu a primit soluţia de neîncepere a urmăririi penale.

Radu Berceanu este unul dintre cei mai bogaţi politicieni români. Are un apartament într-una din cele mai cochete staţiuni din Palma de Mallorca, Cala Millor, pe care l-ar fi achiziţionat în 2000 cu 62.000 de euro. De asemenea, mai are apartamente în Craiova şi Râmnicu-Vâlcea şi un depozit bancar cu 780.000 de euro. La sfârşitul mandatului de ministru, averea lui Berceanu era estimată la 2,5 milioane de euro. Din 1992 este preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Modelism şi a primit titlul de Maestru al sportului la aeromodele (1972) şi Maestru al sportului la navomodele (1987). (Daniel Ionaşcu)

Ministerul Turismului: Elena Udrea

Noul ministru al Turismului, Elena Udrea, are 35 de ani. A absolvit pe rând  Liceul teoretic "Bogdan Petriceicu Hasdeu" Buzău, Facultatea de Ştiinţe juridice şi administrative din cadrul Universităţii Creştine "Dimitre Cantemir" – Bucureşti, Colegiul Naţional de Apărare "Carol I", Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" şi  Colegiul de Ma­nagement al Resurselor Apărării, Educaţional şi al Achiziţiilor, Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" – Universitatea Bucureşti. A lucrat ca avocat stagiar la Baroul Bucureşti, a fost consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, preşedinte al Comisiei juridice şi de disciplină, consilier de Stat în Administraţia Prezidenţială, şef al Cancelariei Preşedintelui României. De asemenea, este membru fondator al Fundaţiei "PROEUROPA" – fundaţie de integrare europeană şi avocat titular al Cabinetului Individual de Avocatură "Udrea Elena Gabriela".

Elena Udrea şi-a legat numele de afacerea parcărilor Dali din Capitală şi scandalul Bileţelul. În primul caz, ea a declarat că soţul său, Dorin Cocoş, a vândut acţiunile pe care le deţinea la Dali încă din iunie 2004. Cât priveşte scandalul Bileţelul, în ia­nuarie 2007, ea l-a acuzat pe premierul Tăriceanu  că i-a trimis preşedintelui Băsescu un bilet scris de mână în care îl ruga să intervină în procesul lui Dinu Patriciu. Preşedintele a recunoscut cu jumătate de gură că există un astfel de bilet, dar premierul Tăriceanu a negat vehement acuzele lui Udrea. Tot ea a fost cea care, în 2005, a dezvăluit într-o emisiune televizată că premierul Tăriceanu i-a telefonat procurorului general al României pentru a cere ajutor în privinţa anchetei care îl viza pe omul de afaceri Dinu Patriciu. Udrea explica atunci că premierul a avut o întâlnire, la Guvern, cu ministrul Justiţiei, Monica Macovei, şi cu liberalul Dinu Patriciu. Imediat după discuţia cu Tăriceanu, procurorul general de la acea vreme, Ilie Botoş, i-a telefonat şefului statului relatându-i convorbirea. Monica Macovei a recunoscut ulterior că întâlnirea de la Palatul Victoria a avut loc.  

În campania electorală pentru alegerile parlamentare, Elena Udrea a fost acuzată că a abandonat în parc dosarul medical al unui copil bolnav de autism pentru care i se ceruse ajutorul. Bunica acelui copil a susţinut că Elena Udrea i-a promis ajutorul, însă, după câteva zile, a fost sunată de un bărbat care i-ar fi spus că i-a găsit în parc dosarul cu informaţiile despre boala copilului. În replică, Udrea a spus că nu a primit nici un dosar şi că de altfel a încercat realmente să îl ajute pe copil, putând proba în acest sens. (Gabriela Antoniu)

Ministerul IMM-urilor şi Mediului de afaceri: Constantin Niţă

Propus pentru Ministerul IMM-urilor, Constantin Niţă s-a născut la 27 noiembrie 1955, în comuna Mirosloveşti, din judeţul Iaşi. A absolvit Liceul Teoretic nr. 1 din Paşcani, după care Facultatea ASE – Iaşi, iar mai apoi, în 1983, Facultatea de Drept din Iaşi. Devine doctor în economie, specializarea marketing, în 1999. Este căsătorit, cu un copil. Deputatul PSD de Braşov, aflat la al treilea mandat parlamentar, a lucrat ca director de export-desfacere la Roman SA, iar ulterior, până în 1989, a fost şeful BTT şi secretar adjunct UTC pe judeţul Braşov, devenind, pe vremea preşedinţiei lui Ion Iliescu, în 1993, şeful Protocolului de Stat de pe Valea Prahovei.

La Parlament, Constantin Niţă a devenit şeful filialei PSD Braşov în 1997, iar mai apoi, deputat în anul 2000. A fost secretar al Camerei Deputaţilor în primul mandat, iar apoi vicepreşedinte al Camerei în 2003, pentru un an. Din 2004 până în prezent a fost viceliderul Comisiei Camerei Deputaţilor pentru controlul SIE. Din decembrie 2006 este vicepreşedinte al Biroului Permanent Naţional al PSD pe Regiunea 7 Centru, fiind considerat arhitectul organizaţiei PSD Braşov. Este demis de conducerea centrală a PSD din funcţia de şef al filialei braşovene a partidului în vara anului 2008, din cauza rezultatelor slabe obţinute la alegerile locale din iunie, dar reales de membrii filialei câteva zile mai târziu.

Numele şefului PSD Braşov a fost asociat cu câteva scandaluri de presă răsunătoare la vremea respectivă, cu privire la presupusa implicare a sa în relaţii economice cu temuta organizaţie a mafiei italiene, Cosa Nostra, în urma interceptărilor telefonice ale carabinierilor italieni din Caltanissetta, Sicilia. Convorbirile au fost trimise în anul 1996 Biroului Interpol de la Bucureşti şi au fost făcute publice ulterior de fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, care a acuzat existenţa unor relaţii între deputatul braşovean şi locotenenţi ai fostului cap al mafiei, Ber­nar­do Provenzano. Constantin Niţă a mai fost implicat în scandaluri de presă legate de falimentarea unor module ale Uzinei Tractorul şi preluarea acestora de apropiaţi ai săi, afaceristul Ioan Olaru şi Marius Rădăcină, ca şi a unor module ale UPRUC Făgăraş. În decembrie 2004 este decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler. (Libiu Mateescu)    

Ministerul Sănătăţii: Ion Bazac

Ion I. Bazac s-a născut la 27 iulie 1968 în Bucureşti, este căsătorit şi absolvent al Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" Bucureşti. Deţine diplome de competenţă în managementul serviciilor medicale, master în condu­cerea afacerilor, specializări în managementul sanitar, sănătate publică, programe de sănătate cu finanţare externă. Este membru PSD din 2001.

Dr Ion I. Bazac ia portofoliul "Sănătăţii" din poziţia actuală de preşedinte al consiliului de administraţie al SC Forza Rossa SRL, reprezentantul oficial Ferrari în România, şi de administrator delegat al SC Inox SA, unic producător de componente şi articole de oţel inoxidabil din ţara noastră. De altfel, dr Ion I. Bazac este în prezent membru al Ferari Owners Club Romania şi al Automobile Club Monaco.  

Pentru dr Ion I. Bazac, Ministerul Sănătăţii nu este un loc de muncă necunoscut. Între decembrie 2000 şi martie 2002 a fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii şi al Familiei, responsabil cu integrarea europeană şi relaţiile internaţionale, ocupându-se de implementarea Programului de Reformă a Sistemului de Sănătate finanaţat de Banca Mondială, apreciat pentru prima dată în România cu calificativul "highly satisfactory".  

Iar în perioada iulie-decembrie 2004 a fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, responsabil cu coordonarea Direcţiei Gene­ra­le a Bugetului Sănătăţii şi a Departamentului de Integrare Eu­ro­peană. Dar mai trebuie precizat că numele actualului minis­tru al Sănătăţii, Ion I. Bazac, a fost citat şi la DNA, în legătură cu trans­ferul " ilegal" al unei sume de cinci miliarde de lei către une­le firme cu scopul de a cumpăra aparate de purificare a aerului.  

Ministerul Tineretului şi Sportului: Monica Iacob Ridzi

Monica Iacob-Ridzi are 31 de ani (s-a născut la 30 iunie 1977 la Petroşani, Hunedoara). A fost consilier judeţean la Hunedoara, în 2004 a fost aleasă deputat pe listele Alianţei D.A., a fost apoi euroobservator din partea PD, iar la 25 noiembrie 2007 a fost aleasă parlamentar european. În acest an, a câştigat direct un mandat de deputat într-un colegiu din Valea-Jiului şi a anunţat că îşi va da demisia din Parlamentul European pentru a se întoarce la Casa Poporului. În PD a intrat în 1997. A ocupat pe rând funcţiile de secretar, vicepreşedinte şi preşedinte al organizaţiei de tineret a PD de la Hunedoara, apoi, în luna februarie a acestui an, a fost aleasă preşedinte al Organizaţiei de tineret a PD-L. Viitorul ministru este doctor în ştiinţe inginereşti, titlu obţinut la Universitatea Petroşani, Facultatea de Mine, este licenţiată în ştiinţe juridice la Universitatea "1 Decembrie" Alba-Iulia şi este  licenţiată în ştiinţe economice, Universitatea Petroşani.

A lucrat ca director general la o societate comercială, a fost consilier parlamentar, director de resurse umane, marketing, prognoze, dezvoltare, şefă birou contabilitate.  Monica Iacob Ritzi este căsătorită cu primarul municipiului Petroşani, pe care se spune că l-a cunoscut la un cerc de dansuri populare. Pasiunea sa pentru dansuri a implicat-o pe tânăra democrat-liberală într-un scandal care a izbucnit în vara anului trecut în cadrul delegaţiei europarlamentarilor români de la Strasbourg. Europarlamentarii români au acuzat-o pe Ridzi că a chemat un ziarist de la Bucureşti, pe cheltuiala Strasbourgului, pentru a scrie că ei toţi sunt "chiulangii" pentru a-i discredita. Senatorul PRM Eugen Mihăescu a mers mai departe şi a afirmat că a văzut cu ochii săi cum ziaristul cu pricina "o înghesuia şi o pipăia pe doamna deputat în văzul lumii, fără nici o jenă, de parcă ne-am fi aflat pe maidan, nu în Parlamentul Europei". Senatorul PRM a mai spus că Iacob-Ridzi a fost  stripteuză şi că "de la dansuri po­pulare a trecut la dansuri la bară în localurile hunedorene după Revoluţie". Şi deputatul PSD de Hunedoara, Cosmin Nicula, a spus despre ea că "s-a ocupat pe vremuri cu dansurile", fără a oferi amănunte suplimentare. Nicula a mai spus că Monica Iacob-Ritzi "a obţinut titluri ştiinţifice prin şantaje şi ame­nin­ţări". Monica Iacob-Ritzi este o apropiată a preşedintelui Bă­sescu, ea luând apărarea fiicei acestuia, Elena Băsescu, atunci când a fost acuzată că a obţinut funcţia de secretar general la tineretul democrat "pe pile", iar ulterior a luat-o fiica şefului statului ca stagiară la cabinetul său de la Parlamentul European. (Dana Piciu)

Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului: Toader Paleologu

Nominalizat pentru Ministerul Culturii, Toader Paleologu are 35 de ani. Este fiul eseistului şi scriitorului Alexandru Paleologu, născut într-o veche familie boierească de origine bizantină, înrudită cu domnitorul Constantin Brâncoveanu. Toader Paleologu a absolvit la Paris Ecole Normale Supérieure, fiind licenţiat în Filosofie şi doctor în Filosofie politică. Cariera sa universitară debutează în anul 1999, când începe să predea la diferite universităţi din Statele Unite ale Americii, precum Harvard University, New York University sau Boston College. Din 2003, este conferenţiar la European College of Liberal Arts din Berlin. A publicat "Sous l’oeil du Grand Inquisiteur: Carl Schmitt et l’héritage de la théologie politique", în 2004, şi "De la Karl Marx la stenograme: Cronica anului politic 2004", în 2005, precum şi articole în ziarele din România. Este căsătorit cu mezzosoprana Sarah Paleologu şi are un fiu, Mihai, în vârstă de 14 ani. Până la 17 octombrie, anul acesta, Toader Paleologu a fost ambasadorul României în Danemarca, preşedintele Traian Băsescu rechemându-l de la post după ce acesta şi-a oficializat candidatura la alegeri şi adeziunea la PD-L. Toader Paleologu a rămas în conştiinţa folclorului urban când l-a sunat pe un respectat critic şi l-a anunţat că "la noapte" o să moară tatăl său, Alexandru Paleologu, şi ca atare să-l ajute cu locul de veci. După ce s-a agitat pentru a-l ajuta, criticul amintit a aflat cu stupoare că de fapt Alexandru Paleologu era bine merci, simţindu-se mai bine ca oricând. (G.A.)

Ministerul Finanţelor Publice: Gheorghe Pogea

Gheorghe Pogea s-a născut la data de 21 decembrie 1955. A urmat studiile Facultăţii de Metalurgie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A fost repartizat apoi la Combinatul Siderurgic Hunedoara. Cariera politică a lui Pogea a început înainte de Revoluţie. În 1989, este trimis la şcoala de Partid de la Timişoara, pe care a absolvit-o al doilea, cu o medie de peste 9, în luna octombrie 1989. Imediat a fost numit secretar cu probleme economice pe municipiul Hu­ne­doara. În decembrie 1989, revoluţionarii care au intrat în se­diul Sfatului Popular din oraş au fost de-a dreptul uluiţi când i-au deschis biroul, încercând să găsească acolo sticle cu băutură sau ţigări străine. Nu au găsit decât foarte multe hârtii, majoritatea conţinând informaţii şi schiţe despre activitatea economi­că a firmelor din oraş. De altfel, sub protecţia anonimatului, mulţi dintre revoluţionari declară că Pogea a fost singurul dintre activiştii PCR care i-a ajutat în acele zile. Pe de altă parte, mun­citori ai Combinatului spun că în decembrie 1989 Pogea se afla în incinta întreprinderii, unde îi îndemna pe oameni "să termine cu prostiile astea cu Revoluţia". Câteva luni mai târziu, presa vremii spunea despre Pogea că a fost "un ac­ti­vist de Partid, pe care Revoluţia l-a prins închinându-se la icoane".

După 1990, Gheorghe Pogea nu s-a înscris în nici un partid, dar s-a întors să lucreze în Combinatul Siderurgic de la Hunedoara. În 1997, fără să fie înregimentat politic, Pogea este numit manager al "Siderurgica" Hunedoara. Subalternii săi spun că Pogea era un om intransigent, care încerca să controleze absolut totul. De altfel, în municipiul Hunedoara au rămas o mulţime de poveşti după mandatul lui Pogea. Acesta avea obiceiul să îi controleze pe oameni, inclusiv în vestiare, dorind să vadă dacă sunt ordonaţi. Au rămas celebre şi vizitele pe care le făcea în schimbul de noapte, pentru că managerul Pogea voia să se asigure că oamenii nu dorm la serviciu. Şi femeile de serviciu erau controlate de către manager, care este recunoscut pentru obsesia pe care o are pentru curăţenie. Un episod care astăzi este amintit aproape ca un banc în Hunedoara este cel legat de câinii care erau în firmă, care avea o suprafaţă de câteva sute de hectare. Pogea l-a însărcinat pe unul dintre angajaţi să inventarieze câinii de la "Siderurgica". Plin de zel, angajatul i-a prezentat managerului general o listă cu toţi câinii, precizând câte femele gestante îşi făceau veacul pe teritoriul combinatului.

Pe de altă parte,  în timpul mandatului lui Pogea a început restructurarea de personal de la "Siderurgica", închizându-se mai multe capacităţi de producţie, mai ales fostul flux primar, care cuprindea furnale şi oţelării. Câteva mii de oameni au părăsit atunci firma, la cerere, obţinând salariile compensatorii.

În octombrie 2000, Gheorghe Pogea revine în viaţa politică şi se înscrie în Partidul Democrat. La alegerile generale din acelaşi an, a candidat pentru un post de senator şi a ratat "la mustaţă" intrarea în Parlament. Este ales apoi preşedinte al Organizaţiei Municipale Hunedoara a PD, după care câştigă aceeaşi funcţie, dar la nivel de judeţ. În februarie 2001 este înlocuit din funcţia de manager general al "Siderurgica" Hunedoara, dar ajunge în "ograda" lui Adriean Videanu, la "Marmosim" Simeria, unde devine manager, funcţie pe care şi-o păstrează până în vara lui 2005, când devine vicepremier. Este retras din Guvern în 2006, refuză apoi funcţia de City Manager al Capitalei şi revine la fir­me­le lui Adriean Videanu, pe care le conduce şi în prezent. În de­cembrie 2003, la Hunedoara, PD şi PNL semnează primul par­teneriat, care va duce la crearea Alianţei D.A. Pogea a fost timp de câteva luni consilier judeţean. El a fost totodată şi coautor al programului de guvernare al Alianţei D.A. (Monalise Hihn)

Ministerul Economiei: Adriean Videanu

S-a născut de Ziua Copilului, în 1962, în Comuna Crevenicu din Judeţul Teleorman. În 1987 a absolvit Facultatea de Transporturi, Institutul Politehnic Bucureşti. Este vorba despre Adriean Videanu. Imediat după Revoluţie a intrat în politică, iar timp de 13 ani, între 1990-2003, a fost deputat din partea Partidului Democrat. N-a terminat anul 2003 în aceeaşi funcţie, preferând să se întoarcă la afa­ceri. N-a durat mult, pentru că între timp şi-a dat seama că poate să îmbine politica cu business-ul, aşa că din decembrie 2004 pâ­nă în martie 2005 a fost numit vicepremier în Guvernul Tări­cea­nu. Nici aici n-a stat mult, căci primarul de atunci, Traian Bă­ses­cu, a vrut la Cotroceni. Lui i-a revenit misiunea de a candida la func­ţia de primar general. În apriliei 2005 s-a instalat confortabil la Primăria Capitalei, devenind astfel subiectul multor an­che­te. A venit cu planuri mari. A vrut în primele luni să schimbe toţi directorii puşi de Băsescu în funcţiile-cheie, pe Adrian Bold, arhitectul-şef, Gheorghe Udrişte, directorul Di­rec­ţiei Transporturi, Virgil Cârstea, şeful Lacurilor şi Parcurilor. A vrut, dar n-a pu­tut să se atingă de nici unul. N-a schimbat nimic, cel care a reuşit să-i dea afară pe criterii de incompetenţă a fost Sorin Opres­cu. Revenind la Videanu, acesta s-a hazardat în primele zile de mandat să prezinte bucureştenilor 240 de pro­iec­te edi­litare, care mai de care mai fanteziste, cum ar fi gră­di­ni­le suspendate, centrala care produce energie electrică şi termică utilizând gunoaie, reconfigurarea Pieţei Revoluţiei prin constru­i­rea a două blocuri-turn. A renunţat pe rând la câte un proiect pre­zentat pompos. Bila albă a mandatului său a fost că a de­ma­rat câteva lucrări importante din infrastructură, cum ar fi Pa­sa­jul Basarab, mai lung şi mai scump, şi asfaltarea marilor bule­var­de. Bile negre sunt multe, din păcate. Poate cea mai media­tiza­tă afacere este cea cu borduri, având în vedere că firma pri­ma­rului, Marmosim, produce astfel de materiale. După mult tamtam, a recunoscut că bordurile fabricate de firma sa s-au re­gă­sit pe anumite străzi din Capitală, dar într-un procent foarte mic.

O anchetă a Jurnalului Naţional a scos la iveală faptul că în ultimii trei ani în Bucureşti au fost schimbate bordurile pe aproape 2.000 de străzi, fiind montate 2.500.000 de bucăţi. Acestea puse cap la cap însumează o distanţă de 1.200 de kilometri. Un drum cu borduri noi: Bucureşti-Varşovia sau Viena. Punându-ne imaginaţia la încercare, cu cimentul adunat am fi construit cea mai înaltă clădire din România. Firmele agreate sunt evident cele de casă ale Partidului Democrat. Vorbim despre: Euroconstruct Trading 98, ai cărei patroni sunt Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, proprietarii Golden Blitz, Tehnologica Radion SRL, deţinută de omul de afaceri Theodor Berna, unul dintre cei care au salubrizat drumul spre Glina la cererea preşedintelui Băsescu, Eurovia Construct Internaţional, controlată de senatorul PD Cornelia Cazacu, iar lista poate continua cu Delta ACM 93, Sorocam, Procons Construct, Strabag, Terra Nova Construct şi multe altele.
Un alt subiect controversat din mandatul Videanu a fost Parcul Bordei. Tot ziarul nostru, aproape pe tot mandatul său, a publicat o mulţime de materiale în care am arătat că terenul cu pricina a fost parc încă din vremea lui Carol al II-lea. Lui Videanu i-a fost greu să facă faţă atacurilor, mai ales că afaceristul

Costică Constanda primise parcul de la primarul Traian Băsescu. La finalul mandatului său, Videanu a rezolvat problema Parcului Bordei, dar într-un mod în care tot Constanda a avut câştig de cauză. Vancanţele lungi şi dese, autobuzele cumpărate pe bani grei fără aer condiţionat, contractul cu Apa Nova negociat în favoarea părţii franceze, parcările Dalli de care nimeni nu s-a atins, împrumutul de 500 de milioane de euro, bani ce s-au dus pe lucrările din infrastructură, sunt doar câteva din temele care l-au ţinut pe prima pagină a ziarelor pe primarul Adriean Videanu, actualul ministru al Economiei. (Monica Andrei Capatos)

Ministerul Mediului: Nicolae Nemirschi

Noul ministru al Mediului, Nicolae Nemirschi, este viceprimarul Constanţei, fiind considerat om de încredere al lui Radu Mazăre, din al cărui cuvânt nu a ieşit până acum. De altfel, controversatul edil constănţean a fost cel care a făcut ieri declaraţii în numele lui Nemirschi, spunând: "Mi l-am rupt de la suflet şi l-am trimis la Bucureşti. Mi-a spus că «Dacă-i ordin, cu plăcere»".

Nemirschi s-a născut la 9 martie 1959, este căsătorit şi are doi copii. De profesie inginer (a absolvit Facultatea de Construcţii Bucureşti), noul ministru al Mediului a lucrat din anul 2000 la Primăria Constanţa, fiind pe rând director la Patrimoniu, arhitect-şef al oraşului (2001-2004), viceprimar (2004-2008). După alegerile din 2008, pe lângă funcţia de viceprimar Nemirschi este şi consilier local. În declaraţia de avere a lui Nemirschi apar două firme în care pesedistul este implicat (Promedas Mamaia SRL şi Allclass SRL). Viceprimarul deţine, potrivit documentului, două autoturisme, un Jeep Cherokee achiziţionat în 1998 şi o Dacia Logan din 2005. Nicolae Nemirschi are un aparatament cumpărat împreună cu soţia şi două terenuri în judeţul Constanţa. Noul ministru are patru conturi bancare, totalizând 450.689 de lei. Nemirschi mai deţine, potrivit "Bună ziua, Constanţa", o vilă în Mamaia, cumpărată în momentul privatizării societăţii. Potrivit şefei sale de cabinet, Tincuţa Doga, înainte de 1989, Nemirschi a lucrat în turism la Industrie hotelieră şi restaurante Mamaia, dar şi ca inginer pe şantierul canalului Dunăre – Bucureşti, iar între 1990 şi 1992 a fost director executiv al societăţii Mamaia. Viitorul ministru al Mediului a declarat că speră ca din noua postură să ajute proiectele de dezvoltare a zonei metropolitane Constanţa, proiecte care au fost blocate de foştii miniştri ai Mediului, Sulfina Barbu şi Attila Korodi. "Este o funcţie pe care nu mi-am dorit-o. Nu sunt omul lui Mazăre, e doar o subordonare ierarhică între noi. Nu voi fi ministrul Constanţei, voi fi ministrul României. Am experienţă de zece ani în administraţia locală, o voi folosi la Mediu. Despre programul de guvernare voi vorbi după învestitură", a declarat Nicolae Nemirschi. (Alexandru Năstase)

Ministru pentru Relaţia cu Parlamentul: Victor Ponta

Guvernul Boc s-a făcut în familie. Nominalizatul pentru funcţia de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, Victor Ponta, este ginerele nominalizatului de la Agricultură, Ilie Sârbu, fiind căsătorit cu fiica acestuia, Daciana Sârbu. Absolvent de Drept şi doctor în drept penal, Ponta a fost până în 2002 procuror, mai întâi în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1, apoi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică. În perioada 2001-2004 a fost şeful Corpului de Control al Guvernului, în Cabinetul Năstase, şi apoi ministru delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării aquis-ului comunitar, în acelaşi Cabinet Năstase.  

Numele lui Ponta a fost pomenit de presă în legătură cu sinuciderea procurorului Cristian Panait, în aprilie 2002, la puţin timp după ce, în baza unui mandat, acesta a descins la locuinţa din Oradea a lui Alexandru Lele. Alexandru Lele, şi el procuror, avizase arestarea fiului fostului prefect de Bihor, Adrian Tarău, un apropiat al lui Adrian Nastase. După sinuciderea lui Panait, Victor Ponta, coleg cu acesta, a apărut în emisiunea "Marius Tucă Show" şi a afirmat că ştie ce s-a întâmplat, dar nu poate spune până la finalizarea anchetei. Amănuntele n-au venit niciodată. Şi preşedintele PRM, Corneliu Vadim, a folosit numele lui Victor Ponta. La o consultare a preşedintelui Traian Băsescu cu partidele politice, la Cotroceni, Corneliu Vadim Tudor a dus-o şi pe nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu pentru a i se plânge şefului statului că vila familiei sale, de la Poiana Ţapului, a fost "furată de Victor Ponta". Cât priveşte politica, Ponta a devenit în iulie 2003 vicepreşedinte al Partidului Social Democrat, iar în luna noiembrie a aceluiaşi an a fost ales preşedinte al Tineretului Social Democrat. (M.I.A.)

Ministerul Administraţiei şi Internelor: Gabriel Oprea

Ministrul de Interne desemnat de PSD în Guvernul Boc, Gabriel Oprea, este militar de carieră. S-a născut la 1 ianuarie 1961 în comuna Fundulea – Călăraşi. A absolvit în 1983 Şcoala Militară de Ofiţeri Sibiu, specializarea intendenţă. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Drept. A fost ofiţer de intendenţă până în 1990, când a promovat în rândul juriştilor militari. Apropiat al lui Adrian Năstase, a primit importante demnităţi în timpul mandatului de premier al acestuia: preşedintele Administraţiei naţionale a Rezervelor de Stat în 2001-2002, prefectul Capitalei 2003-2003, ministru delegat pentru administraţia publică 2003-2004. Din 2004 este deputat PSD. În plan politic, i-a "suflat" Ilfovul lui Bebe Ivanovici în 2004, şi de-atunci al lui a rămas Ilfovul până în ziua de azi. Relaţiile dintre Oprea şi Adrian Năstase s-au răcit din 2005 până în prezent, când au ajuns în era glaciară. Are activitate didactică, în 2001 a fost profesor la Colegiul naţional de Apărare, în 2002 a fost conducător de doctorat la Academia de Poliţie, din 2008 profesor la Academia Naţională de Informaţii. A încasat două decoraţii consecutive de la Constantinescu şi Iliescu: Cavaler al Ordinului Steaua României în 2000 şi Cavaler al Ordinului Serviciu Credincios. În ce priveşte averea, Oprea nu este ceea ce se numeşte îndeobşte un om sărac. Are şapte case (două apartamente în Bucureşti, alte două case tot în Capitală, una la munte, una la mare, şi una în Pipera). Are în bănci puţin peste un mi­lion de euro. Anul trecut a vândut două terenuri în Pipera şi a luat pe ele două milioane jumate de euro, din care şi-a cumpărat un Mercedes, şi-a plătit datoriile şi a pus ceva la ciorap. Veniturile anuale sunt 68.000 lei indemnizaţie de deputat, 36.000 pensie de general plus oarece venituri din închirierea caselor, undeva pe la 180.000 euro, conform declaraţiei sale de avere. La capitolul avere mai putem trece o bucată nevastă şi doi copii, fata studentă, iar băiatul elev. (V.Z.)

continuare