Chat-ul, Rudărel şi vărul fictiv

PEŞTELE'N BALTĂ, EPISODUL 11: Am continuat să mă bat cu mijloacele mele modeste, chiar dacă în Colegiul 4 Ilfov s-a “ascuţit lupta între clase”, adică partidele mari – PNL, PSD şi PD-L – au apăsat pe acceleraţie şi, în ultima săptămână de campanie, îşi aruncă în luptă toate resursele.

Vineri şi sâmbătă, din motive obiectiv-tehnice nu am putut să patrulez prin teritoriu. Nu-mi venea însă să stau degeaba când adversarii mei se agitau. Mă gândisem de ceva vreme să mă adresez direct ilfovenilor branşaţi la internet, dar nu făcusem rost decât de relativ puţine adrese de mail.  După o matură cugetare, am intrat pe cele două mari site-uri de întâlniri pe care le cunosc, “Noi2” şi “Sentimente”, şi am dat căutare atât pe femeile, cât şi bărbaţii care îşi înregistraseră drept staţie de domiciliu oraşele Otopeni sau Buftea. Au ieşit per total vreo 70 de utilizatori. Am scris următorul mesaj: “Pe 30 noiembrie îl poţi vota pe Toma Roman jr, candidatul verde-ecologist pentru Camera Deputaţilor  din Colegiul 4 Ilfov. Nu e înregimentat în nici un partid mare şi vrea să facă altfel de politică decât contracandidaţii săi, în frunte cu dl Tăriceanu. Dacă te interesează amănunte, dă căutare pe numele lui pe google”. Ca să am şanse ca destinatarii să citească mesajul, am dat titluri “inspirate” ca “neatza pisi” sau sec, “îmi place”. Am primit răspunsuri multe şi variate, de la “ete pisici” sau înjurături legate de rude de gradul 1 până la “îmi place individul, o să-l votez!”. Şi mai spectaculos, numărul de vizualizări la ultimul episod al serialului de faţă a crescut destul de mult.

VĂR' MEU
Cum am făcut rost de maşină şi ceva bani am plecat spre Ciolpani, Tâncăbeşti şi Baloteşti, localităţi pe care nu le prea acoperisem. Am intrat mai întâi într-un restaurant din Ciolpani, unde un domn cu aer de patron număra lovele. I-am dat un tricou galben cu brad pe el şi i-am spus că e din partea candidatului APVE. M-a întrebat cine-i ăla şi când i-am zis că îl are în faţa ochilor s-a uitat la mine ca la un animăluţ simpatic: “Dom'le, s-ar putea să te votez, că eşti amărât dacă îţi faci singur campanie! A trecut p'aci şi liberalii, şi pesediştii, da' nu candidaţii, aveau echipe întregi!”. Nu mi-a plăcut ideea că aş putea fi votat din milă. Am plecat mai departe, spre un fel de alimentară-cârciumă. Afară, în ciuda frigului, doi cetăţeni bătrâni beau bere. Nu mai aveam la îndemână decât un tricou şi o şapcă. Le-am împărţit şi cel care a primit şapca s-a simţit discriminat: “Domnu', vreau şi io un maiou!”. Cum electorul nostru e stăpânul nostru am mers până la maşină şi i-am adus prestigiosul obiect vestimentar. În timp ce intram în alimentară să-mi iau ţigări, l-am auzit pe unul din proaspeţii proprietari de ţoală: “Bă Nelule, ecologiştii ăştia e liberalii cu care a zis dom' vice să votăm?!”.

Înăuntru, vânzătoarea a părut interesată de oferta electorală verde, de pensiuni eco-turistice, hrană bio, împăduriri şi dragarea lacurilor. M-a întrebat cine e candidatul şi i-am răspuns că e un băiat tânăr de la Bucureşti, ziarist. Era interesată cum arată, aşa că am orăcăit: “Cam ca mine, suntem veri primari, numai că e cu doctoratu' dat, are ceva bani şi umblă ca scos din cutie”. Am impresia că m-am făcut cu un vot, fiindcă domnişoara a promis că pune ştampila Toma Roman. La fel au făcut şi cei doi inşi care stăteau sprijiniţi de nişte pari în incinta magazinului, uitându-se la televizor, după ce le-am spus părerea mea despre sinuciderea lui Codrin, din câte am înţeles, un caz mediatizat, care a stârnit imaginaţia ilfovenilor amatori de telenovele rupte din realitate.

DIHANIA ÎMBLĂNITĂ
Undeva între Baloteşti şi Căciulaţi sunt două barăci cu băutură situate una vizavi de alta. Am făcut haltă la cea care părea mai mare. Era plin şi se desfăşura un fel de campionat sătesc de table, cu chibiţi şi înjurături. Când un nene cu căciulă a dat marţ altuia şi era să iasă cu îmbrânceli, am detensionat situaţia ofe-rind brăduţi parfumaţi pentru maşină. Am încercat şi un discurs electoral, în urma căruia a venit la mine nea Mihai, om cu geacă fluorescentă, care lucrează la Aeroportul Otopeni. În cinstea mea a pus la telefonul mobil, din play-list, hitul “Bagaboantele”, al lui Rudărel. Uşor ameţit, ne-a mărturisit că a avut nouă neveste, e divorţat şi îşi cheltuieşte salariul cu “ăle mai tari curve din Bucureşti, dihănii îmblănite de un milion juma' bucata”. I-am explicat că trebuie să voteze ecologiştii ca să trăiască într-un mediu sănătos, care să-l facă potent până la 100 de ani. Ne-am despărţit prieteni, după ce mi-a dat numărul unei mulatre din Romană, “adevărată dihanie, dom'le, te devoarează”, după cum s-a exprimat distins.

La cealaltă baracă, situaţia a fost ceva mai complexă. În timp ce le explicam unora cu cizme de cauciuc de ce ar trebui să aleagă APVE a apărut un om imens şi maroniu, cu biciuşcă şi nădragi roşii, care s-a stropşit la noi: “Ce cătaţi, bă, cu politica acilea?!”. Părea oarecum agresiv, dar situaţia s-a aplanat datorită unui brăduţ odorizant şi promisiunii că vărul meu candidat din Bucureşti o să-i închirieze zilele următoare, în scop electoral, calul şi căruţa, ăle mai tari din judeţ.

Toma Roman jr, reporter special la Jurnalul Naţional şi candidat APVE în Colegiul 4 Ilfov. 

Noi să fim sănătoşi!

 

Om vedea

A apărut alaltăieri seară un sondaj în care domnul Tăriceanu avea doar 34%, urmat de candidata PSD, cu 29%. Dacă e real, înseamnă că alegătorii, în ciuda scrutinului uninominal, votează tot partide şi reţele de interese, nu oameni. Doamna Mateş, candidata PSD, e o persoană cvasinecunoscută. E păcat că se întâmplă aşa. Cu toate astea, eu voi fi în Ilfov până în ultima zi şi mă voi lupta pentru fiecare vot. Cred că sunt destui oameni care s-au săturat de morişca asta în care se alternează la putere exponenţii unor reţele de interese care nu au nimic în comun cu ei. Fac apel la toţi cei care vor altceva să voteze cu încredere candidatul APVE, care nu depinde de nici un grup de şmecheri.