Profesorul Dan Voiculescu face, pe blogul personal, o analiză riguroasă a modalității în care statele din Uniunea Europeană s-au raportat, în ultimele luni, la criza majoră generată de pandemia de COVID-19. Conform acestuia, concluzia la care se poate ajunge este aceea a rămânerii UE în contextul unei familii a națiunilor, însă forța UE și capacitatea sa de reacție rapidă în fața provocărilor majore este direct proporțională cu forța națiunilor care o compun.
Prima etapă a crizei a fost una de îngrijorare generală moderată, în care variantele de răspuns la provocările pandemiei s-au evaluat, în principal, la nivelul principalelor instituţii europene, arată profesorul Dan Voiculescu. „A fost o fază a analizei, a proiectelor, fără acțiuni concrete semnificative”. Urmată de etapa de îngrijorare acută, în care deciziile au coborât la nivel național”. „Sub presiunea imediată exercitată asupra propriului sistem sanitar şi sub ameninţarea unei penuri alimentare incontrolabile, statele au adoptat măsuri specifice cu un evident şi legitim caracter protecționist”, mai scrie acesta. Ultima etapă analizată este cea în care, pe fondul unei relaxări prudente, „se tinde către un echilibru între abordările naționale și cele comunitare”. „Proiectele coordonate de la Bruxelles se «împletesc» cu politicile specifice ale fiecărui stat membru. Din întreg acest parcurs putem extrage cel puţin două concluzii: că Europa Unită rămâne, înainte de toate, o familie a națiunilor, și că forţa Uniunii Europene, capacitatea sa de reacţie rapidă în faţa provocărilor majore, este direct proporțională cu forța națiunilor care o compun. În acest context, devine absolut evident că, pentru a-şi întări poziţia pe plan continental şi pentru a contribui real la progresul Uniunii Europene, România trebuie să-şi consolideze semnificativ economia naţională, să-şi fructifice resursele interne şi să echilibreze balanţa comercială (raportul exporturi–importuri)”, precizează Dan Voiculescu.
Pragmatismul economic nu înseamnă naționalism
Profesorul este de părere că aceasta este tendinţa la nivelul întregii Uniuni Europene. „Într-o analiză publicată la începutul lunii mai în politico.eu, preluată amplu şi de unele site-uri din România, sunt menţionate anumite măsuri de «protectionism» aplicate de numeroase state europene. Miniştri şi înalţi oficiali din Franţa, Marea Britanie, Polonia, Austria sau Grecia susţin, în variate forme, necesitatea unui «patriotism alimentar»”. Voiculescu avertizează că este previzibilă o vulnerabilizare a Uniunii Europene prin astfel de abordări. „Consider că un asemenea risc este aparent. În realitate, observ că se conturează două planuri distincte şi complementare. Pe de o parte, este firesc şi oportun ca nevoile de bază (alimente, medicamente) să fie asigurate, prioritar, din resurse locale (mai uşor de fructificat şi securizat în momente de criză). Pe de altă parte, este indiscutabil ca o economie europeană integrată şi o abordare politică unitară, bazată pe valori şi principii comune, reprezintă drumul natural şi necesar al continentului nostru”, precizează profesorul.
Acesta face o paralelă din viaţa cotidiană. „Pentru a te întâlni cu prietenii şi a face împreună proiecte care schimbă lumea, ajută să ai asigurate, prin mijloace proprii, resursele elementare (alimente, medicamente). Evident, trebuie evitate excesele! Patriotismul sănătos (necesar cultivării propriei identităţi) şi pragmatismul economic nu trebuie confundate cu naţionalismul, izolaţionismul sau alte erori similar, care şi-au demonstrat de atâtea ori caracterul nociv. Dezvoltarea propriei naţiuni nu trebuie îndreptată împotriva celorlalte. Niciun stat nu poate rezista, pe termen lung, de unul singur”, mai scrie Dan Voiculescu, adăugând că „pentru a fi parte a progresului, pentru a deveni un furnizor de prosperitate şi stabilitate (nu doar un «asistat comunitar»), fiecare naţiune are responsabilitatea fructificării resurselor sale specifice.
Agricultura și cercetarea ar trebui să devină priorități
Dan Voiculescu arată că, referindu-se strict la România, „trebuie să evaluăm responsabil care sunt domeniile ce ne pot garanta succesul economic şi echilibrul social. Să ne întrebăm cinstit cum putem evita să fim mereu pe marginea prăpastiei, împrumutându-ne la costuri duble faţă de media pieţei, ameninţaţi cu ratinguri de ţară descurajante pentru investiţiile serioase. Să stabilim, concret şi riguros, ce facem pentru România. În opinia sa, dezvoltarea rapidă şi durabilă depinde de investiţia coerentă, indiferent de schimbări de guverne sau priorităţi politice conjuncturale, în două domenii fundamentale.
În primul rând, este vorba despre agricultură, pe întreg traseul, de la producţie şi depozitare până la desfacere şi promovare. Și, în al doilea rând, este vorba despre inovație, invenție și cercetare aplicativă. „Pe scurt, fructificarea semnificativelor resurse naţionale de inteligenţă şi creativitate”, a conchis profesorul.
„Dezvoltarea propriei naţiuni nu trebuie îndreptată împotriva celorlalte. Niciun stat nu poate rezista, pe termen lung, de unul singur” – Dan Voiculescu