Nu doream să fug din ţară, insistenţele austriacului erau suspecte, păreau provocări, eram permanent urmărit şi aveam obligaţia legală de a comunica directorului firmei aceste presiuni. Aşadar, atât a mai ramas din mitul colaborării. (Sunt obişnuit cu asemenea mituri, m-am judecat 7 ani cu domnul Băcanu, justiţia mi-a dat dreptate, domnul Băcanu şi-a asumat public eroarea, dar asta nu înseamnă că mitul conturilor lui Ceauşescu a dispărut.)
Acum aştept decizia ICCJ. Faptul că surse arondate puterii cunoşteau de luni, 28 februarie, verdictul pe care instanţa ar trebui să îl pronunţe joi, 3 martie, ar trebui să mă ingrijoreze. Ar fi un indiciu că decizia a fost luată la alt nivel.
Şi, totuşi, nu mă îngrijorează.
Ştiu că se fac presiuni uriaşe. Toată lumea ştie. Sincer, nu mă mai interesează. Dacă ホnalta Curte rezistă presiunilor, va da un verdict corect. Dacă presiunea puterii politice va învinge, voi continua imediat procesul la CEDO şi mă voi asigura că toţi cei care au greşit în acest dosar vor plăti. ホn ambele cazuri, voi câştiga.
Din fericire, există şi instanţe invulnerabile la presiune şi şantaj. Mai devreme sau mai târziu, la Bucureşti sau la Strasbourg, se vor pronunţa şi aceste instanţe. De altfel, după ce voi avea acea decizie, sunt decis să recuperez imensul prejudiciu moral care mi s-a cauzat în aceşti ani.
Celor care nu mă cunosc si mă înjură la ordin sau din convingere, le urez sănătate, putere de muncă şi, dacă nu cer prea mult, curajul de a gândi liber.
N.B. Un scurt comentariu şi despre noua găselniţă a puterii, falsul în declaraţii: în 2004 şi în 2005, înainte de conflictul public cu Traian Băsescu, am primit două decizii de la CNSAS, conform cărora "nu am colaborat cu Securitatea”. Aşadar, toate declaraţiile mele au fost corecte.”
Citește pe Antena3.ro