Pentru prima dată, după multe scrutinuri, am stat la coadă la vot. Şi nu era ora prânzului, era dimineată până în ora nouă. Şi nu am votat la o secţie dintr-o zonă selectă, nici la una specială, ci într-una din din Sectorul 4, în Berceni, considerat un cartier muncitoresc.
Oamenii stăteau la coadă pentru a vota, dar la un moment şi-au pierdut răbdarea."Ce dracu nu merge mai repede? De ce nu ne cheamă înăuntru? Dar cât timp le ia să citeasca? Ce, nu ştiu să citească şi să voteze?", cam acestea erau vociferările celor care aşteptau să voteze şi îşi pierduseră rabdarea".
Coada s-a mişcat şi nemulţumirile au dispărut. Nu acelaşI lucru s-a întâmplat în cazul unei bătrâne, îmbrăcată sărăcăcios, derutată şi dezamăgită. Nu nimerise secţia la care să voteze. I s-a explicat, dar s-a supărat şI nu a mai vrut să voteze. " Nu mai votez pe nimeni. De ce să votez? Eu le-am dat toată viaţa, ei nu mi-au dat nimic", bombănea femeia, scoţând o pungă în care îşi înghesuia buletinul. A plecat într-adevăr şi nu a mai votat.