Guverne minoritare - Patrulaterul rosu, portocaliul decolorat

Cabinetul Tariceanu nu este primul guvern minoritar din istoria postdecembrista. I-au precedat Guvernele Vacaroiu (1992-1996) si Nastase (2000-2004), care au reusit sa-si duca mandatele pana la capat, nefiind necesare alegeri anticipate.

Inceputul de an a reinviat ideea alegerilor anticipate. Presedintele organizatiei judetene a PD Covasna, Gheorghe Baciu, a fluturat iar "sperietoarea" anticipatelor, pe motiv ca Guvernul Tariceanu nu mai are sustinere parlamentara. "Eu sper ca in acest an sa fie alegeri anticipate pentru a clarifica spectrul politic din Romania si pentru a face un Guvern mai stabil si o majoritate", a declarat Baciu. Cabinetul condus de premierul Calin Popescu Tariceanu, ramas fara majoritate parlamentara in urma retragerii PC de la guvernare si a desprinderii grupului platformistilor lui Stolojan din PNL transformat in PLD, nu este insa primul guvern minoritar postdecembrist. Primul a fost cel condus de Nicolae Vacaroiu in 1992 si apoi cel format in 2000 de Adrian Nastase, ambele reusind insa sa-si duca pana la capat mandatele, nefiind nevoie de organizarea unor alegeri anticipate.

COALITIA CVADRIPARTITA. La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, FDSN, proaspat infiintat dupa sciziunea FSN (devenit ulterior PD), a obtinut cele mai multe voturi, iar Ion Iliescu a devenit presedintele Romaniei cu 61,5%. La Camera Deputatilor, FDSN a obtinut 27,72% din voturi, urmata de CDR - 20,01%, FSN - 10,19%, PUNR - 7,72%, UDMR - 7,46%, PRM - 3,90%, PSM - 3,04%. La Senat, situatia a fost similara, FDSN obtinand 28,29%, CDR - 20,16%, FSN - 10,39%, PUNR - 8,12%, UDMR - 7,59%, PRM - 3,85%, PSM - 3,19%. Asadar, PDSR a castigat 106 locuri de deputati, PNTCD - 42, PD - 41, PUNR - 27, UDMR - 27, PRM - 14, PL’93/PAC - 13, minoritatile - 13, independenti - 34. La Senat, PDSR a avut 50 de senatori, PNTCD - 22, PD - 16, PUNR - 13, UDMR - 11, PAC - 8, PDAR - 5, PN - 9, independenti - 2. Dupa alegeri, presedintele Ion Iliescu a incercat sa realizeze o "mare coalitie", intre FDSN si CDR, in vederea constituirii unei majoritati parlamentare. Incercarea sa a esuat, astfel ca la 20 noiembrie 1992 s-a format Guvernul minoritar prezidat de Nicolae Vacaroiu. Desi avea o baza parlamentara subreda - acest Guvern s-a mentinut 4 ani. Fortele care sprijineau Guvernul erau in minoritate in Senat (48,2%), ceea ce ingreuna adoptarea proiectelor de legi inaintate de Executiv. Acesta se sprijinea pe FDSN, devenit in iulie 1993 PDSR, precum si pe voturile PRM, PSM si PUNR. Coalitia a fost numita "patrulaterul rosu", fiind suspectata de liderii CDR si FSN ca ar avea un caracter "neocomunist". Aceasta coalitie a functionat neoficial pana la 20 ianuarie 1995, cand partidele din alianta guvernamentala au semnat la Palatul Elisabeta protocolul cvadripartit. Prin protocol, partidele semnatare se angajau sa sprijine prioritatile legislative ale Guvernului, asigurand adoptarea acestora in Parlament. De asemenea, cele patru partide trebuia sa isi sprijine reciproc initiativele legislative asupra carora conveneau si sa desfasoare permanent consultari cu privire la activitatea si structura Guvernului. Spre sfarsitul aceluiasi an, la 19 octombrie, PDSR a decis, cu o singura abtinere, ruperea aliantei cu PRM. "Protocolul cvadripartit a fost nesocotit prin declaratii si materiale publicate in revista condusa de C.V. Tudor", declara atunci presedintele executiv al PDSR, Adrian Nastase. La 10 noiembrie, PRM anunta retragerea totala si definitiva a sprijinului acordat guvernului Nicolae Vacaroiu, presedintele C.V. Tudor acuzand "neseriozitatea si aroganta partenerilor din PDSR". Astfel, cei trei secretari de stat pe care ii avea PRM (Toma Nastase - Turism, Sever Mesca - Cultura - si Mitzura Arghezi - Consiliul pentru Problemele Romanilor din Strainatate) si un prefect au demisionat. Tot atunci, C.V. Tudor declara ca nu doreste demisia Guvernului si anunta ca parlamentarii peremisti "vor vota ca si pana acum", adica "in conformitate cu constiinta lor". Dupa iesirea PRM de la guvernare, guvernul Vacaroiu a reusit sa supravietuiasca pana la alegerile din noiembrie 1996, care au fost castigate de CDR si Emil Constantinescu. A fost momentul electoral care a adus la putere primul guvern de coalitie dupa decembrie ’89: CDR - USD - UDMR.

CABINETUL NASTASE

La inceputul anului 2000, mai exact la 25 februarie, PDSR (in prezent PSD) si PUR (actualul Partid Conservator) incheiau o alianta politica intitulata Polul Democrat Social din Romania - PDSR, pentru alegerile generale ce urmau sa aiba loc in acel an. Potrivit acordului semnat de presedintii PDSR si PUR, Ion Iliescu si Dan Voiculescu, cele doua partide urmau sa participe pe liste comune de candidati la alegerile parlamentare si sa sustina un candidat unic la presedintie. Consiliul National al PDSR din septembrie 2000 a aprobat, in unanimitate, si aderarea PSDR la Polul Democrat Social din Romania, precum si protocolul politic de fuziune PDSR-PSDR, care va duce in iunie 2001 la aparitia Partidului Social Democrat (PSD). Alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au fost castigate de PDSR, iar Ion Iliescu a fost ales in al doilea tur cu 66,8% sef al statului. La Senat, PDSR a obtinut 37,09%, urmat de PRM - 21,01%, PD - 7,58%, PNL - 7,48%, UDMR - 6,90%. La Camera Deputatilor, PDSR a inregistrat 36,61%, PRM - 19,48%, PD - 7,03%, PNL - 6,89%, UDMR - 6,80%, CDR ratand intrarea in Parlament. Cele 140 de mandate din Senat s-au impartit astfel: 65 de senatori, PRM - 37, PD - 13 , PNL - 13, UDMR - 12. La Camera Deputatilor, din cele 327 de mandate, 155 au revenit PDSR, PRM - 84, PD - 31, PNL - 30, UDMR - 27, minoritatilor - 18. La 20 decembrie 2000, presedintele Iliescu finaliza consultarile cu PNL, PD, PRM si UDMR in vederea desemnarii viitorului prim-ministru, fiind nominalizat pentru acest post Adrian Nastase. Cu acest prilej, Nastase a reiterat propunerea Polului Democrat Social ca Guvernul sa fie monocolor si minoritar, ceea ce s-a si intamplat. O saptamana mai tarziu, liderii PDSR, PD, PNL si UDMR semnau o declaratie comuna privind obiectivele care reprezinta "prioritati" in dezvoltarea Romaniei si in integrarea euro-atlantica. Premierul desemnat, Adrian Nastase, afirma ca semnarea declaratiei este un "moment de referinta" in viata politica romaneasca, nefiind insa vorba despre o "alianta de guvernare".

PUR IESE DE LA GUVERNARE

La 30 august 2003, Biroul Permanent al PUR a decis, cu 26 voturi "pentru", sase "impotriva" si doua abtineri, ruperea protocolului de colaborare cu PSD si iesirea umanistilor de la guvernare. Potrivit liderului PUR, Dan Voiculescu, umanistii au decis ruperea protocolului din trei motive: social-democratii nu si-au respectat obligatiile asumate prin semnaturile date, permanenta aroganta manifestata in teritoriu de social-democrati fata de liderii PUR si "incercarea repetata de inabusire" a identitatii doctrinare a PUR. Toti reprezentantii partidului in administratia centrala - presedintele (Silvia Ciornei) si vicepresedintele Agentiei pentru IMM, un secretar de stat la Ministerul Comunicatiilor - si locala - un prefect si trei subprefecti - si-au prezentat, la scurt timp, demisia din functiile detinute. La acel moment, umanistii aveau 10 deputati, cei trei senatori - Ioan Pop de Popa, Dinu Marin si Aureliu Leca - luand decizia de a demisiona din PUR si de a ramane in PSD.