Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Modul de legiferare în Parlamentul României reprezintă unul dintre motivele pentru care nivelul încrederii populaţiei în forul legislativ rămâne scăzut. Trucurile folosite pentru a amâna legi, a le modifica substanţial pe şest sau chiar a transforma o lege bună într-una proastă nu au rămas nedescoperite opiniei publice şi au costurile lor politice.
La prima vedere, procesul legiferării ar trebui să fie simplu: proiectele de lege sunt votate, iar unele devin legi, în timp ce altele sunt respinse. Practic, traseul legislativ este mult mai sinuos, iar amendamentele aduse nu sunt neapărat menite să îmbunătăţească un proiect. De multe ori, considerente politice fac incomodă respingerea explicită a unei legi, iar adoptarea cu amendamente este folosită pentru deturnarea scopului iniţial al legii sau golirea ei de conţinut. Nici după adoptare, o lege nu rămâne prea mult în vigoare, ea putând suferi zeci de schimbări prin aşa-numitele „Legi de modificare a legii X” sau prin Ordonanţele Guvernului, care fie vrea să rezolve expeditiv o problemă, fie să scape de o lege care îl cam încurcă.
Năpasta amendamentelor
Prin 2010, Guvernul Boc a emis celebra OUG 50 menită să limiteze abuzurile băncilor în relaţia cu clienţii persoane fizice. Tot datornicul român, cocoşat de comisioane abuzive, a sărit în sus de bucurie, însă problema nu era rezolvată. Ordonanţa trebuia aprobată de Parlament. Senatul nu a făcut nicio modificare, partidele salutând în bloc decizia. Însă cămătarii cu gulere albe din bănci nu au stat degeaba: au vrut să asmută Comisia Europeană să pornească o procedură de infringement României, celor de la FMI le-au cerut să impună României ca eliminarea clauzelor abuzive să nu se aplice creditelor deja în derulare, iar până la urmă chiar au ameninţat Guvernul cu stoparea creditării economiei, aşa că ministrul Videanu le-a spus că OUG 50 va fi modificată la Cameră. De mână cu complicii de la BNR, bancherii au impus Comisiei de buget eliminarea majorităţii prevederilor deranjante, unii deputaţi schimbându-şi în mod suspect punctele de vedere peste noapte. Preşedintele Băsescu, ce calificase anterior pretenţiile băncilor drept „obrăznicie”, nu a crâcnit când la promulgare i-a venit „obrăznicia” sub formă de lege. Aşa că bieţii debitori, lăsaţi de izbelişte de aleşii lor, au trebuit să-şi caute dreptatea prin instanţe.
Consens în dihonie
În 2008, liderii partidelor parlamentare au semnat celebrul Pact pentru Educaţie ce urma să aibă ca manifestare concretă Legea educaţiei naţionale, însă proiectul legii a dus la o fisură importantă în coaliţia PSD-PDL, aşa că premierul Boc a forţat adoptarea legii prin asumarea răspunderii. După schimbarea puterii în 2012, USL nu şi-a disimulat intenţia de a schimba legea din temelii. Până acum, legea a fost modificată de 26 de ori, o dată prin Ordonanţă de Urgenţă, deşi legea este organică, iar Constituţia nu permite modificări prin OUG. La Senat există deja un proiect pentru o lege cu totul nouă a educaţiei. Ieri, în mesajul adresat Parlamentului, preşedintele Iohannis le-a cerut aleşilor să-i fie parteneri pentru un nou proiect în educaţie „pentru folosul generaţiilor următoare”, evident. Ca şi cel dinainte.
Legea amnistiei, epopee a deriziunii
Legea graţierii și amnistiei este un exemplu grăitor al modului în care parlamentarii îşi fac treaba. Proiectul a fost iniţiat de către deputaţii Nicolae Păun și Mădălin Voicu, în ideea de a mai decongestiona pușcăriile patriei de tot felul de găi-nari. Modul în care a fost preluat și modificat pro-iectul în 2013 a generat un scandal de proporţii și a grăbit ruperea USL. Opoziţia a vorbit de „marţea neagră” ca ziua în care PSD a încercat să scape marii corupţi din închisori, iar PNL i-a lăsat pe pesedişti în offside. Legea nu a fost res-pinsă, nici aprobată, ea stând dosită nouă luni în sertarele Comisiei juridice, ridicolul situaţiei fiind dat de faptul că acum Opoziţia cerea punerea ei pe ordinea de zi ca să fie respinsă, lucru care s-a întâmplat de-abia după ce Klaus Iohannis a câștigat alegerile prezidenţiale. După ce subiectul a făcut să le sară muştarul mai tuturor politicienilor timp de luni de zile, la vot a existat un singur parlamentar care s-a opus respingerii legii.
Citește pe Antena3.ro
