Minorităţile naţionale, „Babilonul” din Parlament ce ţine coaliţiile laolaltă

Unicitatea Parlamentului român în Europa constă şi în faptul că mai toate minorităţile din România, 18 la număr, chiar şi cele foarte mici, au reprezentant în Camera Deputaţilor. Acesta este considerat primul exemplu de discriminare pozitivă în România postdecembristă.

Din 1990 încoace, există un grup de deputaţi care au o reprezentativitate considerabil mai redusă faţă de colegii lor, însă din perspectiva Constituţiei, au dreptul să fie prezenţi în băncile Parlamentului. Organizaţiile culturale ale macedonenilor, albanezilor, grecilor, slovacilor ş.a.m.d, în afară de maghiari, au reprezentare parlamentară aproape garantată. Deşi privilegiaţi în raport cu celelalte partide, situaţia este considerată un model în ce priveşte protecţia minorităţilor la nivel european. „Este un standard european foarte ridicat şi avem cu ce ne mândri din perspectiva asta”, a declarat politologul Alexandru Radu. Prezenţa celor 18 a avut implicaţii majore asupra sistemului politic în ansamblu. „Grupul a avut un rol de fortificare a majorităţii parlamentare, cu un comportament politic favorabil, în general, puterii”, a explicat politologul.

Deasupra certurilor politice

Liderul grupului minorităţilor, Varujan Pambuccian confirmă tendinţa proguvernamentală, dar cu nuanţări. „Au fost cazuri în care unele măsuri ale puterii pe care noi nu le-am socotit oportune sau eficiente nu s-au mai luat”, precizează deputatul. În plus, poziţia nepartizană a facilitat adoptarea unor proiecte ale acestor deputaţi, indiferent de cine s-a aflat la putere. „Aproape toată legislaţia în domeniul IT e scrisă de mine într-o perioadă de 10 ani şi a contat apartenenţa mea la un grup nepartizan pentru stabilitate dincolo de alternanţele de putere. Alţi colegi ai mei s-au specializat pe domeniul lor de competenţă”, a conchis Pambuccian.


Varujan Pambuccian

Alegerea deputaţilor minorităţilor altele decât cea maghiară se face după reguli speciale. Pot înscrie candidaţi organizaţiile minorităţilor care au ca membri cel puţin 15% dintre cei care s-au declarat de acea etnie la ultimul recensământ. Pentru ca respectivul candidat să fie ales el trebuie să obţină, la nivelul întregii ţări, un număr de voturi care să reprezinte 5% din numărul de voturi necesar alegerii unui deputat dintr-un partid politic obişnuit. Practic, votul unui etnic slovac, de exemplu, este de 20 de ori mai puternic decât votul unui alegător obişnuit. Odată intraţi în Parlament, se constituie într-un grup parlamentar atipic, în care deciziile se iau prin consens, nu prin ordine pe linie de partid. În general, susţin proiectele menite să asigure păstrarea specificului naţional, cultural şi religios al minorităţii de care aparţin.

„Mecanismul reprezentării minorităţilor are aproape 100 de ani şi a plecat de la Proclamaţia de la Alba-Iulia din 1918. A existat în perioada interbelică, s-a mimat pentru două-trei minorităţi în perioada comunistă şi regândit în 1990” Varujan Pambuccian.