Pedepsiţi cu taxe către stat pentru ce băgăm în gură

Parlamentul urmează să ia în dezbatere un proiect iniţiat de senatorul USR Adrian Wiener, prin care se va introduce o taxă suplimentară pentru sucurile cu adaos de zahăr, într-un efort de a reduce incidenţa diabetului şi a bolilor cardiovasculare. Proiectul este doar ultimul dintr-o serie mai veche de iniţiative prin care statul cere bani pentru preferinţele alimentare ale cetăţenilor.

„Pentru limitarea consumului de zahăr, soluţia cea mai eficientă este introducerea unei taxări la nivel de producător, care pe de o parte să-i stimuleze pe aceştia să modifice reţeta, în sensul reducerii cantităţii de zahăr, iar pe de altă parte să determine consumatorii să scadă consumul băuturilor nesănătoase”, argumenta Adrian Wiener necesitatea adoptării proiectului său într-o declaraţie pentru News.ro. Banii obţinuţi astfel ar trebui direcţionaţi către finanţarea programelor de sănătate. El a invocat faptul că Norvegia are o asemenea taxă introdusă încă din 1922, iar ideea a fost implementată, printre altele, de către Franţa (2012) şi Marea Britanie (1922). Proiecte similare au mai existat. În 2016, deputatul Gheorghe Udrişte propunea măsuri chiar mai radicale. Pe lângă taxa suplimentară, produsele vizate urmau să fie inscripţionate cu avertismente privind riscul pentru sănătate, iar vinderea acestora ar fi fost interzisă minorilor sub 16 ani. Proiectul a fost abandonat odată cu alegerea noului Parlament. Sancţionarea fiscală a „păcatelor alimentare” s-a manifestat şi mai devreme sub forma intenţiei de taxare a produselor fast-food. În 2010, ministrul Sănătăţii de atunci, Cseke Attila, anunţa că o astfel de taxă va fi percepută. Proiectul a generat un val de proteste întrucât, pe lângă marile reţele de fast-food, ar fi fost afectaţi şi cei care vând şaorma sau mici. Contestările au vizat şi faptul că proiectul nu ia în calcul impactul negativ asupra industriei alimentare, care ar urma să-şi restrângă activitatea, inclusiv prin concedierea unor angajaţi, şi de faptul că taxarea suplimentară va afecta financiar în special categoriile sărace ale populaţiei. Cseke a abandonat proiectul după ce şi-a adus aminte că şi Ungaria a implementat o asemenea măsură, care s-a transformat într-un coşmar birocratic. Tot Ministerul Sănătăţii a reluat ideea în 2012, ministrul Vasile Cepoi vrând să stoarcă bani şi pe seama berii băute de români, dar premierul Ponta a recunoscut că o asemenea măsură nu va aduce mai mulţi bani la buget. „Poate avea un efect pozitiv de sancţionare şi descurajare a unei alimentaţii nesănătoase”, a adăugat Ponta, argument care a fost contestat şi în alte ţări, anume că statul paternalist utilizează opresiunea fiscală în detrimentul educaţiei alimentare a cetăţenilor. Impozitarea pentru alimentele socotite nesănătoase nu este doar o fantasmă a medicilor, ci şi a contabililor Fiscului. În iunie 2017, ministrul Finanţelor Ionuţ Mişa invoca posibilitatea supraimpozitării produselor cu conţinut ridicat de zahăr. „Va fi un procent probabil din cifra de afaceri sau volum, dar ne raportăm special la cifra de afaceri”, spunea Mişa.

„Se poate discuta la infinit despre monumentalitatea acestei tâmpenii, însă cred ca trebuie să fim constructivi (...) Îi sugerez domnului ministru, dar şi prietenilor săi de la Finante, să instituie o taxă suplimentară pe sexul marital şi extramarital”

Europarlamentarul I.M. Paşcu în 2010 despre taxa pe fast-food

Eşec în Danemarca

În 2011, Danemarca a instituit o taxă pe produsele ce conţineau mai mult de 2,3% grăsimi saturate, iar danezii s-au repezit apoi să-şi facă cumpărăturile de unt, sucuri şi îngheţată în Germania şi Suedia, nelăsându-se „dresaţi” pe cale fiscală în ce priveşte alimentaţia. Eşecul a fost atât de mare, încât un an mai târziu au fost anulate atât taxa pe grăsimi, cât şi taxa pe zahăr, care exista din anii 30.