Relaţia partidelor cu Casa Regală, de la nedreptăţi flagrante la ipocrizie

Timp de 27 de ani, partidele politice au avut o relaţie ambiguă cu Regele Mihai I, ajungându-se în situaţia paradoxală în care monarhişti declaraţi nu au contribuit cu mai nimic la întărirea legăturilor Casei Regale cu românii, iar stânga politică, ce altădată îl alunga pe rege, în 1992, din ţară, a ajuns să aibă o atitudine mult mai binevoitoare faţă de familia regală decât mulţi politicieni de dreapta.

Imediat după Revoluţie, poziţionarea partidelor faţă de monarhie nu a oferit surprize. Ca orice partid de stânga, Frontul Salvării Naţionale a fost virulent antimonarhic, în timp ce refondatele partide istrorice, PNL şi PNŢCD, s-au declarat susţinătoare ale monarhiei, cu atât mai mult cu cât liderii lor, Radu Câmpeanu şi Corneliu Coposu, prinseseră în tinereţea lor ultimele zile ale României monarhice. În aprilie 1990, Regele Mihai încearcă să revină în ţară, dar se întoarce din drum de la Zurich întrucât autorităţile române i-au refuzat viza. Aceasta este obţinută de monarh în decembrie acelaşi an, pentru numai 24 de ore, cât să viziteze mormintele strămoşilor săi de la Curtea de Argeş. Într-un nou episod ruşinos pentru regimul Iliescu acelor ani, Mihai este oprit din drum de poliţie, întors la Bucureşti şi urcat imediat într-un avion. Finalmente, permisiunea de a-şi vizita ţara, pentru câteva zile, îi este acordată de Paştele anului 1992. Entuziasmul cu care a fost primit atunci a speriat autorităţile de la Bucureşti care apoi i-au interzis accesul în ţară timp de 5 ani.

Răzgândirea lui Iliescu

Capacitatea lui Ion Iliescu de a se reinventa ca om politic este dovedită şi schimbarea radicală de atitudine faţă de familia regală. Dacă în 1990 ordona poliţiei să-l expulzeze pe rege, în 2001 îi trimite o scrisoare care începea cu apelativul „Sire” şi prin care îl invita să participe la deschiderea unei galerii de artă. La scurtă vreme, Casei Regale au început să-i fie restituite o serie de proprietăţi. Chiar şi după intrarea în opoziţie în 2004, PSD a menţinut relaţiile amicale cu Casa Regală. Astfel, s-a ajuns în 2017 ca Liviu Dragnea să fie coiniţiator, împreună cu Călin Popescu Tăriceanu, al proiectului de lege care ar putea conferi un statut special Casei Regale, iar Lia Olguţa Vasilescu să se afle în fruntea unui marş al PSD în memoria regelui, în condiţiile în care Vasilescu şi-a obţinut primele mandate de deputat pe listele PRM, al cărui lider, Corneliu Vadim Tudor, îl insulta deseori pe Regele Mihai cu apelativul Moş Bâl-Bâl şi colporta calomnia inventată de comunişti legată de trenul plin de comori cu care regele ar fi părăsit ţara după abdicarea din 1947. De asemenea, Sergiu Andon, jurnalist în 1990, scria un editorial care a făcut vâlvă, intitulat „Fir-ai al naibii, majestate”. În timp, Andon, devenit deputat PC, şi-a schimbat poziţia. Chiar dacă a rămas republican, nu mai considera discuţia despre revenirea la monarhie drept desuetă şi aprecia contribuţia familiei regale la normalizarea societăţii româneşti. La dreapta eşichierului politic, evoluţiile au fost la fel de surprinzătoare. În 1992, Radu Câmpeanu i-a cerut regelui să candideze la alegerile prezidenţiale, dar acesta a refuzat, iar demersul li s-a părut deplasat mai tuturor monarhiştilor. Pe măsură ce liderii partidelor istorice s-au stins, noua generaţie de liberali şi ţărănişti a arătat mai puţin entuziasm faţă de revenirea la monarhie. Preşedintele Emil Constantinescu i-a permis regelui să revină permanent în ţară, dar guvernarea CDR nu a făcut nimic pentru restituirea măcar parţială a proprietăţilor Casei Regale. Ţărăniştii au revenit la tema monarhiei doar după ce electoratul i-a aruncat, în 2000, în afara Parlamentului.

„Prinţul” Paul, preferat Regelui Mihai

În timpul preşedinţiei lui Traian Băsescu, relaţia cu Casa Regală a devenit chiar încordată. Băsescu i-a avut printre apropiaţii săi pe „prinţul” Paul, descendent al lui Carol al II-lea dintr-o relaţie ilegitimă. În iunie 2011, Traian Băsescu l-a atacat dur pe fostul suveran. ”Continuăm să considerăm că abdicarea Regelui Mihai a fost un mare act patriotic... Nu! A fost un mare act de trădare a interesului naţional al României (...) Pentru toată lumea, Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul evreilor şi ţiganilor, dar nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Antonescu era doar premier. Doar fiindcă unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele”, a spus Traian Băsescu. Partidul prezidenţial, PDL, l-a imitat pe Băsescu, iar pe 25 octombrie 2011, când regele s-a adresat Parlamentului odată cu împlinirea a 90 de ani, preşedintele Camerei Deputaţilor de atunci, Roberta Anastase, a lipsit de la şedinţă, sub un pretext oarecare. De asemenea, banca ministerială din plen, în care ar fi trebuit să se afle premierul Boc şi miniştrii săi, a fost goală. Chiar şi în această perioadă, un fost pedelist a arătat o atitudine ireverenţioasă faţă de familia regală. Fostul ministru al Educaţiei, Daniel Funeriu, i-a reproşat Principesei Margareta că nu a făcut nimic pentru Săvârşin, unde familia regală deţine un palat, Funeriu folosind apelativul „cucoană”. Acum, foştii pedelişti reprezintă jumătate din actualul PNL, marele partid de dreapta, al cărui preşedinte de astăzi, Ludovic Orban, este unul dintre puţinii liberali care se declară încă monarhist.