Disputa privind definirea familiei a împărţit societatea civilă în două, având ca principali beligeranţi Coaliţia pentru Familie şi Coaliţia Anti-Discriminare. Disputa s-a transferat imediat şi în zona politică, însă odată ajunsă aici, lucrurile s-au încurcat teribil în condiţiile în care partidele s-au poziţionat nefiresc faţă de ideologia pe care şi-o asumă: stânga este cel mai ferm susţinător al familiei tradiţionale, iar PNL pare a fi mai degrabă conservator decât liberal.
Chestiunea definirii familiei ca bazată pe „căsătoria dintre bărbat şi femeie” a demonstrat încă o dată că problemele de doctrină politică sunt pentru politicienii români un moft la care se renunţă imediat dacă interesele de conjunctură o cer. Dacă pe plan internaţional, căsătoriile sau parteneriatele civile homosexuale au fost introduse cu sprijinul politic al stângii împotriva reticenţelor dreptei conservatoare, în România cel mai fervent susţinător al blocării căsătoriilor gay este PSD. Partidul lui Tăriceanu şi-a luat numele de ALDE de la partidul european la care este afiliat, partid centrist în care libertărţile individuale sunt promovate, inclusiv cele care privesc orientarea sexuală. Însă Tăriceanu nu a luat o poziţie clară în această chestiune, spunând, în martie, că cele trei milioane de semnături ale Coaliţiei pentru Familie nu trebuie ignorate, iar un eventual succes al acesteia la referendum „nu înseamnă că România va fi mai puţin liberală”. Preşedintele Senatului a evitat până acum să se pronunţe ce tabără susţine, dar crede că este necesară o reglementare a parteneriatului civil. În cazul PNL, problema familiei a arătat situaţia incertă a partidului din punctul de vedere al doctrinei, mai ales după fuziunea cu PDL. Deşi oficial este un partid liberal, PNL este afiliat Partidului Popular European, formaţiunea dreptei conservatoare europene. Foştii democrat-liberali erau membri mai vechi ai PPE, în timp ce vechii liberali îşi clamau afinităţile cu liberalismul clasic, în care drepturile individuale nu ar trebui limitate decât atunci când afectează drepturile altuia. Finalmente, în martie 2017, tabăra conservatoare s-a impus categoric, doar câţiva membri PNL opunându-se, mai puternic sau nu, redefinirii familiei. Paradoxul este că aceştia provin, în general, din PDL: Gabriel Andronache, Adriana Săftoiu, Raluca Turcan, cărora li s-au alăturat şi vechiul liberal Mihai Voicu.
Epistole de la Bruxelles
Tămbălăul referendumului a ajuns până la Bruxelles dar, spre deosebire de Parlamentul României, taberele din Parlamentul European s-au conformat ideologiei profesate. În mai 2017 33 de europarlamentari au cerut liderilor partidelor româneşti, într-o scrisoare mult fluturată de către ONG-urile „progresiste”, să se opună plebiscitului, mai toţi semnatarii fiind din formaţiuni de stânga sau centriste: Verzi/Alianţa Liberă Europeană, Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor, Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Printre ei se rătăciseră totuşi un membru al Partidului Popular European şi unul din Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. În martie 2018, cealaltă tabără a putut flutura o epistolă de la Bruxelles, de data asta pentru organizarea grabnică a consultării populare, scrisoare semnată de 40 de europarlamentari, aproape toţi de la PPE şi de la Reformiştii şi Conservatorii Europeni. Singurii doi socialişti care au semnat scrisoare erau români, Andi Cristea şi Emilian Pavel, încă un semn al schizoidiei politicii româneşti.
Poziţia familiilor politice din Parlamentul European faţă de căsătoriile homosexuale este taman pe dos faţă de cea a reprezetanţilor lor de la Bucureşti
În vara lui 2017, Nicuşor Dan părăsea Uniunea Salvaţi România tocmai din cauza subiectului referendumului pentru definirea familiei. Fondatorul USR le-a cerut colegilor să nu impună membrilor partidului o poziţie anume în această chestiune deoarece, la înfiinţarea partidului, le-a promis celor dispuşi să se înscrie că nu va impune puncte de vedere care să contravină convingerilor religioase sau intime ale membrilor partididului. Ulterior, Nicuşor Dan a realizat că majoritatea copleşitoare a conducerii USR era alcătuită din „progresişti”, promotori, printre altele, a acordării de drepturi suplimentare celor cu orientare homosexuală, aşa că fondatorul USR a preferat să plece. De altfel, majoritatea celor care s-au opus în Parlament referendumului au fost cei de la USR, cărora li s-au mai alăturat o mână de liberali şi câţiva parlamentari UDMR şi ALDE, ambele partide fără o poziţionare oficială pe acest subiect. PMP, ca partid conservator, este un susţinător categoric al Coaliţiei pentru Familie.
Uniunea Europeană nu impune ţărilor membre o politică anume legată de căsătoriile homosexuale, fiicare ţară fiind liberă să aleagă reglementările pe care le socoteşte de cuviinţă, situaţie care a generat o diversitate de opţiuni în interiorul UE.