Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traian Băsescu urma să demisioneze în cinci minute în momentul în care Parlamentul a decis suspendarea sa în 2008. Peste acel moment, care ar fi putut fi de onoare, s-a aşternut uitarea, vreme de mai bine de şapte ani de zile...
Aşa că, nu este deloc surprinzător faptul că Preşedintele nu are habar de implicarea fratelui său, Mircea Băsescu, şi clanul Bercea deşi ocaziile n-au lipsit, dacă nu prin informarea serviciilor de informaţii sau încă din 2011, de la primele declaraţii furnizate de procurorul Iacobescu, deşi chiar de săptămâna trecută, joi, 19 iunie 2014, când declara că are cunoştinţă încă de anul trecut de varianta acestui caz, oferită de fratele său.
Iată principalele declaraţii ale preşedintelui:
* Legat de solicitarea unor domni din politica românească să demisionez pentru o faptă pe care n-am comis-o. Regret enorm că fratele meu este suspectat de trafic de influenţă, dar el este un om de 60 de ani care trăieşte la Constanţa cu familia lui, eu sunt un om care trăieşte cu familia lui la Bucureşti. N-am avut nicio informaţie, nici măcar de la el, legată de implicarea lui în cazu Sandu Anghel. Nu trăim în aceeaşi casă, nu ne vedem zilnic, ne vedem odată la doi ani, n-am avut nicio informaţie, nici de la el, nici de la structurile de informaţii ale statului. Nicio strucutră de informaţii a statului român nu m-a informat cu privire la relaţia Sandu Anghel - Mircea Băsescu. Orice suspiciune legată de intervenţia mea în dosarul Sandu Anghel este infirmată chiar de fapte. Nu am apelat niciodată la un poliţist, procuror sau judecător pentru intervenţie într-un dosar. În numai trei ani, dosarul lui Sandu Anghel a parcurs toată linia justiţiei românişti, ceea ce înseamnă condamnare la ani grei de închisoare. Nu există niciun motiv ca cineva să suspecteze că preşedintele ar fi intervenit în procesul acestui domn Sandu Anghel sau al familiei sale.
* Îmi este greu să înţeleg în aceşti paramentri campania de suspendare începută de premier. Săptămânile trecute, chiar în biroul său, Duicu făcea trafic de influenţă. Sau solicitarea de demisie a domului Tăriceanu, care când era premier îmi trimitea bileţele pentru a interveni în cazul Patriciu. Sau solicitarea lui Iohannis. Cred că lipsa de experienţă îi joace feste. Dacă dânsul crede că e pregătit să candideze la preşedinţie, îi mai spun că îi mai trebuie câteva luni de pregătire. La ceilalţi e clară lipsa de moralitate.
* Care este însă obiectivul? Din punctul meu de vedere, întâmplarea pe care nu mi-aş fi dorit-o niciodată, şi pentru care cer scuze românilor, este arestarea fratelui meu. Dar în acelaşi timp ea se constrituie într-o probă care demontează marota actualei majorităţi, că preşedintele dirijează tot. Este o minciună care a fost demontată de această întâmplare nefericită şi confirmă ceea ce spun de ani de zile, niciodată n-am intervenit într-un dosar. N-am făcut aşa ceva pentru că mi-aş fi contrazis exact principiile. Este o motivaţie sub care se ascunde de fapt setea de acaparare a justiţiei. Domnul Voiculescu, care are o condamnare în primă instanţă, este nerăbdător să aibă la Cotroceni un preşedinte marionetă, care să-i satisfacă solicitările de numire în funţii importante în justiţia română a unor oameni pe care să-i controleze. Vrea să scape de actuala structură de conducere, fie că vorbim de DNA, Parchetul General, ÎCCJ sau alţi judecători incomozi. Este o grupare importantă în lumea politică care îşi doreşte o schimbare cu 180 de grade a ceea ce se întâmplă în justiţie. Cel puţin în mandatul meu, pe care mi-l voi duce până la ultima zi, nu vor acapara justiţia. Nu vor avea justiţia la cheremul lor. Sunt mult prea mulţi judecători şi procurori care n-ar mai asculta de comenzi politice. Când eventual vor ajunge la putere, vor avea surprize mari. Că nu pot controla justiţia, chiar dacă ar numi şefi controlaţi de ei.
* Dincolo de cei pe care i-am enumerat, constat că subordonaţii politici ai domnului Voiculescu, Călin Anton Popescu Tăriceanu şi Victor Viorel Ponta au găsit cu cale să mobilizeze majoritatea parlamentară pentru o declaraţie parlamentară prin care cer demisia preşedintelui. Mi-e cam greu să iau în serios o declaraţie a unei majorităţi parlamentare care a gestionat "marţea neagră". Care a respins de vreo 10 ori, şi sunt acolo, vor vota, vreo 10 senatori şi deputaţi pe care justiţia a cerut să-i aibă la dispoziţie în vederea unor anchete. Ce credibilitate au în faţa mea, atâta timp cât eu am privit pur şi simplu la declanşarea unor proceduri care l-au dus în arest preventiv pe fratele meu. N-am înţeles în niciun fel să obstrucţionez justiţia, nici măcar să dau un telefon să aflu pentru ce e anchetat. Am privit la televizor acţiunea justiţiei. Care este înălţimea morală a acestor politicieni care s-au sustras urmării penale, să vină azi să dea lecţii?
* Nu spun că evenimentul care s-a petrecut cu fratele meu este unul fericit. N-ar fi trebuit să se întâmple. Dar avem abordări diferite privind răspunderea în faţa legii. Nu voi lua în consideraţie nici strigătele lor, nici declaraţii ale Parlamentului. Obiectivul meu este ca până în ultima zi a mandatului meu să continue lupta anti-corpupţie cu toate puterile statului.
* Ştiu că vă stă ca prioritate o întrebare foarte proaspătă, legată cu începerea urmăririi penale asupra ginerelui meu, pe nume Pricopie, dar nu ştiu despre ce e vorba, tot ce ştiu este că justiţia să-şi urmeze cursul.
Citește pe Antena3.ro
