Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Educaţia timpurie, căpătată în creşe, grădiniţe sau centre de zi, asigură dezvoltarea personalităţii copiilor şi susţine procesul de învăţare pe termen lung, cu beneficii extinse pentru societate şi economie. La cererea preşedintelui României şi cu finanţare europeană, specialiştii Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) au elaborat documente de politici publice menite să susţină reforma în acest domeniu.
Înainte de ’89, în România, accesul copiilor la învăţământul antepreşcolar şi preşcolar era ridicat, arată experţii OCDE. Instituţiile erau predominant publice şi bazate pe un model centralizat. Reformele postcomuniste au dus însă la dezmembrarea acestui sistem.
Ţara noastră, prin administraţia prezidenţială, a solicitat ajutor european pentru stabilirea unui program de reforme în domeniu. Cu cooperarea Serviciului de Sprijin pentru Reforme Structurale (SRSS) al Comisiei Europene, OCDE a pus la punct un set de politici publice, focalizate pe accesul mai uşor la educaţia timpurie.
Buget şi competenţe
Soluţiile OCDE pentru România sunt numeroase - vom prezenta doar câteva. Pentru îmbunătăţirea accesului la îngrijirea şi educaţia timpurie de calitate, se recomandă creşterea bugetului pentru acest domeniu, creşterea conştientizării, printre părinţi, a necesităţii unui astfel de tip de învăţământ, asigurarea unui program al instituţiilor care să vină şi în întâmpinarea nevoilor părinţilor, definirea reponsabilităţilor pentru actorii noneducaţionali (din domeniile sănătate şi servicii sociale, în special). Ar mai fi nevoie de un nou curriculum, care să asigure tranziţia mai uşoară către şcoala primară, şi de competenţe sporite ale educatorilor.
Mai multe instituţii private
Conform OCDE, numărul de copii înscrişi la creşele şi grădiniţele româneşti rămâne sub media europeană, cu variaţii semnificative de la urban la rural. Copiii de etnie romă cu vârste între 3 şi 6-7 ani au mai puţine şanse să beneficieze de învăţământul preşcolar (doar 38 %).
Documentele OCDE mai arată că participarea micuţilor la învăţământul antepreşcolar este şi mai scăzută - doar 15 % din copiii cu vârsta sub 3 ani (pentru anul 2017). Peste 90 % din creşe sunt amplasate în zone urbane. În 2015, dintre copiii înscrişi la creşă, doar 3% erau de etnie romă.
Una din strategiile folosite de ţările europene, pentru creşterea accesului la educaţia timpurie, a constat în extinderea instituţiilor private de învăţământ – capitol la care România stă încă prost. Experienţa altor naţiuni arată că şi instituţiile private pot primi fonduri publice, atâta timp cât îndeplinesc standardele impuse instituţiilor publice. Dar şi asta necesită o legislaţie adecvată.
O provocare pentru România rămâne facilitarea accesului la învăţământul preşcolar pentru copiii provenind din medii defavorizate, spun experţii OCDE. O altă provocare este dezvoltarea competenţelor şi calificărilor personalului - în special pentru angajaţii din creşe, care nu au aceleaşi standarde de pregătire, comparativ cu colegii din grădiniţe.
0,36 % din PIB alocă guvernul României pentru educaţia timpurie, faţă de 0,59 %, cât este media europeană.
