Săptămâna Luminată este prima săptămână care urmează după praznicul Sfintelor Paşti şi se termină în duminica următoare numită Duminica Tomii (a Sfântului Apostol Toma).
Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Alba. Fiind prima zi după Duminica Paștelui, este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în acestă zi nu mai trece prin Judecata de Apoi.
Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu agheazma şi să dai de băut la rude.
Marţea din Săptămâna Luminată se mai numeşte şi Marţea Alba şi este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomana în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu.
In toata Saptamana Luminata, in semn de bucurie, usile imparatesti ale Altarului, si cele mari, si cele mici, in toate bisericile, nu se inchid, nici chiar dupa terminarea slujbelor, ci ele raman larg deschise. Unii Sfinti Parinti socotesc ca in aceasta Saptamana Luminata portile Raiului sunt larg deschise de Hristos cel inviat. De aici si marturisirea unor credinciosi ca toti cei decedati in Saptamana Luminata intra direct fara judecata in Rai. "Pentru un crestin adevarat si care s-a impartasit cu Hristos in noaptea Invierii si de elanul si bucuria iertarii aduse de Hristos prin Inviere, trecerea in viata vesnica in Saptamana Luminata poate fi privita ca o bucurie si o biruinta. De altfel, si slujba inmormantarii in Saptamana Luminata este speciala si diferita de cea din timpul anului bisericesc", spune slujitorul Domnului.
In unele parti ale tarii, in noaptea de Inviere si in toata Saptamana Luminata se aduc pasari, de obicei un cocos, la Altar impreuna cu o lumanare pentru iertarea pacatelor celor adormiti. Cocosul este oarecum asemuit cu cel din Evanghelie, care a cantat de trei ori si l-a facut pe Petru sa planga cu amar si sa se caiasca.
Ceea ce trebuie sa retinem este ca prin canonul al treilea al Sfintilor Apostoli, precum si prin canonul al 99-lea al Sinodului VI Ecumenic se spune "oricare episcop sau preot, in afara de cele gatite spre jertfa Domnului, altele oarecare care se aduc la sfantul Altar, miere sau lapte in loc de vin, sichera (o bautura tare) sau miel, sau pasari, sau oarecare animale, sau linte, in afara de struguri vara si untdelemn pentru candele si tamaie pentru vremea Liturghiei, de toate acestea sa se lepede si afara sa le scoata. Sa se stie, de asemenea, ca atat carnea, cat si prinoasele aduse nu inlocuiesc Pastile, nici Mielul, precum zic oarecare si primesc din acestea cu toata evlavia, ca si cum se impartasesc dintr-o oarecare sfintenie, ci o aducere normala pentru ca nu se poate ca sa se aduca acestea ca si o jertfa lui Dumnezeu, ci doar ca o binecuvantare a celor ce incep dupa post sa manance carne, oua, branza, cele puse inainte se binecuvanteaza de preot cu rugaciunea cea de la sfarsitul Liturghiei. Ca Pastile cel adevarat este insusi Hristos, Mielul cel ce ridica pacatele lumii care in Sfantul Altar, intru Jertfa cea fara de sange, intru Preacinstitele Taine ale Cinstitului Sau Trup si ale Sangelui Sau celei de viata datator se aduc de catre preoti lui Dumnezeu si Tatalui si dintru Acelea cei ce se impartasesc cu vrednicie sa stie ca Pastile cel adevarat il mananca. De aceea, prinoasele cele aduse care nu sunt Pasti, nu se cuvine sa fie aduse la Sfantul Altar sau nici macar in biserica, ci afara de biserica sau in pridvor, iar daca cineva nu asculta atunci sa se afuriseasca."
In Duminica Invierii, de obicei la amiaza, se oficiaza slujba Vecerniei Invierii, slujba care mai este denumita si Invierea a doua. Specific pentru aceasta slujba este ca Evanghelia Invierii se citeste in mai multe limbi - lucru ce semnifica importanta Invierii si vestirea acestei bucurii in toata lumea si pe toate graiurile.
In toata Saptamana Luminata slujbele se oficiaza in acelasi mod neschimbat si orice slujba are toate stilurile care preamaresc Invierea si bucuria biruintei asupra mortii. Bucuria Invierii, Domnului rasare in aceasta Saptamana Luminata din orice slujba si de aceea Sfintii Parinti, spre a nu umbri aceasta sarbatoare, au oprit a se face parastase sau pomeniri ale mortilor in intreaga saptamana. Astfel, in Saptamana Luminata este dezlegare la tot, inclusiv miercuri si vineri.
"In ziua de vineri, in bisericile noastre se face pomenirea izvorului Tamaduirii sau izvorul cel de viata facator al Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Slujba a fost compusa de un mare calugar pe numele sau Nechifor Kalist si caruia i s-a aratat Maica Domnului cu porunca pentru cinstirea izvorului tamaduitor", explica parintele Vasile. In biserici, in aceasta sfanta zi se face slujba de sfintire a apei cu un tipic special pentru Saptamana Luminata. Aceasta sfintire a apei, savarsita prin rugaciuni si stiluri specifice Iluminatei Invieri este socotita aducatoare de lumina si de vindecari tuturor credinciosilor.