Româncă din Spania: Trimiteți consilieri să ne ajute!

La cei 60 de ani ai săi, Tudoriţa Iatan trăieşte la mii de kilometri depărtare de casă, dar nu pentru că aşa a ales ea, ci pentru că este nevoită. A plecat în mare grabă, în urmă cu şase ani, când fiul ei, plecat să lucreze în Spania, a suferit un grav accident de muncă, şi nu s-a mai întors. Acum, românca se luptă să-şi ţină în viaţă fiul rămas paralizat şi se zbate prin tribunale să-i facă dreptate. Are şi un mesaj dur pentru autorităţile din România: „Trimiteți în diaspora consilieri pe probleme de muncă, să ne ajute în procesele pe care le avem. Ambasadele, consulatele, președintele, guvernanții asta ar trebui să facă, dacă le pasă cu adevărat de românii din diaspora”.

„Şapte memorii am trimis la Cotroceni și nu am primit niciun răspuns, are atâția consilieri plătiți din banii noștri, am fost personal la el, nu a înțeles durerea unui părinte. Nu mă interesează partidele. I-am cerut să se implice după ce a venit la Madrid cu proiectul lui în 25 de puncte. Atunci ne spunea că diaspora e o prioritate pentru el, dar n-a făcut decât să se plimbe. Să nu îndrăznească să vină în Spania! Trimiteți în diaspora consilieri pe probleme de muncă, să ne ajute în procesele pe care le avem. Ambasadele, consulatele, președintele, guvernanții asta ar trebui să facă, dacă le pasă cu adevărat de românii din diaspora. Le cerem degeaba parlamentarilor de diaspora să facă amendamente pentru noi. Sunt un om foarte pașnic, înțeleg că unele lucruri nu se pot rezolva, dar faptul că nu s-a învrednicit în atâția ani să îmi trimită un răspuns la o scrisoare, la un memoriu... nu îl pot înțelege”, povesteşte Tudoriţa Iatan, o româncă disperată, plecată în Spania să aibă grijă de fiul ei, care a suferit un grav accident.

Cătălin (foto) a stat un an și două luni în comă și a rămas o legumă, după ce a căzut de la o înăltime de 14 metri, direct pe un utilaj de tăiat geamuri. Îl rugase șeful să umble la instalația de aer condiționat, deși era băiat cu două facultăţi și master în România. Este licențiat în Finanțe-bănci și Management, lucrase la o bancă mare în ţară, dar la firma din Spania ajunsese să facă de toate. Să fie patronul mulțumit, să fie bine văzut. Din 2004, era plecat din România, şi în 2012 s-a întâmplat necazul. Mama lui a urcat în avion și nu s-a mai întors din Spania.

„Nu-i ușor să-ţi hrăneşti, de şapte ani, copilul cu seringa!”, mi-a spus distrusă de durere. „Copilul” doamnei Tudoriţa are acum 40 de ani. Soția l-a părăsit între timp, dar îl vizitează fetița lui, care are 10 ani. Singura alinare a mamei este că acum Cătălin nu mai simte durerea. Medicii din Spania, Israel și Turcia i-au dat un verdict crunt: celula craniană nu se poate recupera. Cătălin nu are cum să-și revină.

De când a rămas paralizat fiul ei, românca se zbate prin tribunale să-i facă dreptate. Patronul spaniol îi făcuse o asigurare fictivă, care nu conținea despăgubiri în caz de deces sau invaliditate în urma unui accident de muncă. Firma a fost amendată cu 70.000 de euro pentru nerespectarea normelor de protecție a muncii, dar lui Cătălin nu i-a dat niciun ban. Avocatul a costat-o până acum 35 de mii de euro și tot nu a obținut despăgubirile în instanţă.

„Lupt să nu mai treacă şi alte mame prin ce trec eu!”

Tudoriţa Iatan are 60 de ani și soarta a lovit-o crunt, dar găseşte putere să se gândească și la alții. Pe lângă accidentul devastator suferit de Cătălin, i-a murit și o fată, de cancer. E văduvă de la 33 de ani și a crescut practic singură patru copii. S-a îmbolnăvit de durere. Are diabet și a suferit și un infarct, dar nu renunță la luptă. Ba, mai mult, şi-a făcut o asociație prin care ajută copiii bolnavi de cancer ai românilor din Spania.

„Din cauza oamenilor incompetenți care ne conduc au ajuns românii să plece să muncească departe de casă. Acestea sunt durerile românilor din diaspora. Nu avem nevoie să ne învrăjbească. Suntem cu adevărat români și ne doare de țară. Am muncit aproape 40 de ani într-un sistem totalitar. Stăteam în genunchi, mergeam la vot după tura de noapte. Lupt pentru situația românilor care sunt în situația copilului meu, să nu mai treacă alte mame prin ce trec eu. În România, am făcut multe lucruri bune pentru societate. Aveam şi câte două locuri de muncă. Este dureros, sunt în pragul disperării”, mai spune femeia.

„L-aș fi adus în România, dar n-am ce să fac cu el, se hrănește cu sondă gastrică și ar putea muri dacă prinde vreo bacterie. Aici, primeşte totul gratis, scutece, borse de urină… E într-o stare vegetativă, la trei ore îl întorc de pe o parte pe alta. Trăiesc din pensia lui aici. Mi-au dat 290 de euro. Legea e foarte strictă aici, duc toate cheltuielile lui la judecătorie în fiecare an”. Tudoriţa Iatan, mama lui Cătălin