Viața românului închis în cel mai dur penitenciar din lume: "Încă mai am coșmaruri"

"Am petrecut trei ani în penitenciarul Juarez din Mexico City, care e imens. Ce grozăvii am trăit acolo... Imaginează-ți, totul e la liber. Gardienii acolo nu intervin decât atunci când trebuie să culeagă cadavre, atât. Fiecare putea să facă ce vrea. Există legile nescrise ale pușcăriei. În primul rând trebuie să-ți știi locul, mai ales acolo, altfel ești mâncat. Norocul meu a fost că m-am aliat, să zic așa, cu niște olandezi. Eram un grup de europeni, eram vreo 11. Mai eram cu un român, ne-am făcut un nume. De ce? Pentru că ne ajuta inteligența. Eram genul de oameni care reușeam să ne descurcăm cu orice, vorbind și engleza și spaniola", a explicat Mario.

"Nu te amenința nimeni, mai întâi acționau și după vorbeau"

"În cazul mexicanilor, doar cu 1 din 100 te puteai înțelege în altă limbă decât în spaniolă, inclusiv cu gardienii. Imaginează-ți, dacă nu știai spaniola acolo erai mâncat. Am fost înjunghiat, am stat două luni în spital, dar cu intervenții foarte mari. Ca să ajungi într-un spital civil acolo era foarte greu, aproape spre imposibil. Viața omului acolo este un nimic.

Am venit în România. Diferența aici este că foarte mulți care se cred șmecheri, de fapt e doar gura de ei. Acolo nu te amenința nimeni, mai întâi acționau și după vorbeau. În Mexic mi-am suprimat orice gând de bine, orice gând de Dumnezeu. Am uitat de zilele alea în care treceam cu bunică-mea prin fața bisericii și uitam să mă închin. Într-o săptămână de stat acolo m-am transformat, eram alt om.

Tu ca stat, orice ai face, șansele să schimbi deținuții sunt minime pentru că totul pleacă de la ei. Eu m-am schimbat după ce am ieșit.

Sunt la locul meu, am o familie și nu aș da-o pe toți banii din lume. Cât câștig acum într-un an, făceam atunci într-un minut, dar nu mă mai interesează.

Sunt fericit cu viața mea, deși încă mai am coșmaruri", a povestit românul la Digi FM, potrivit stiridiaspora.ro.