1.Fii un model bun pentru copii tăi Degeaba ne plângem că cei mici nu citesc, dacă nu ne-au văzut niciodată ţinând o carte în mână. Degeaba ne supărăm că beau sucuri acidulate, dacă avem frigiderul plin cu ele. Degeaba ne deranjează că nu mănâncă legume şi fructe, dacă îi ducem în week-end la fast food şi îirecompensăm cu câte o ciocolată. De la noi vin direcţiile, cel puţin până la o anumită vârstă, undeva spre 12 ani, aşa că e doar responsabilitatea noastră e obiceiuri îşi formează. Nu e suficient să le spunem copiilor ce să facă ei, e important să ne vadă pe noi făcând lucrurile acelea. De asemenea, e important să le arătăm respect, dacă vrem să respecte şi să ne respecte.
2.Arată-le că îi iubeşti Nu există niciodată prea multă dragoste. Să îi iubim cu siguranţă nu înseamnă că îi răsfăţăm, iar dragostea trebuie arătată. Una dintre problemele emoţionale ale generaţiei noastre vine tocmai din faptul că părinţii noştri nu îşi manifestau decât rr afecţiunea şi spuneau la fel de rar Te iubesc. Să îţi iubeşti copilul înseamnă să îl îmbrăţişezi, să petreci timp cu el, să îi asculţi problemele. Atunci când o persoană se simte iubită, se stimulează producţia hormonilor buni, cum ar fi oxitocina, iar aceste substanţe ajută la deyvoltarea rezilienţei, a relaţiilor cu cei din jur, a sentimentului de apartenenţă şi ataşamentelor corecte.
3.Vorbeşte cu copilul tău şi ajută-i creierul să se dezvolte Cei mai mulţi dintre noi ştiu, probabil, cât de importantă este comunicarea. Bbeluşii se nasc cu aproximativ 100 de miliarde de neuroni, care au destul de puţine legături stabilite. Aceste conexiuni ne construiesc gândurile, ne conduc acţiunile, ne formează personalitatea şi practic determină ceea ce suntem. E important să vorbim cu copilul şi, de asemenea, să îl ascultăm cu multă atenţie. Aşa îl ajutăm să integreze diferitele părţi ale creierului său. Integrarea este similară cu cea a corpului, în care diverse organe au nevoie să se coordoneze şi să lucreze împreună pentru ca întregul să fie unul sănătos şi armonios.
4.Aminteşte-ţi propria ta copilărie Cei mai mulţi dintre noi îşi doresc să fie nişte părinţi diferiţi de cei pe care i-am avut. Chiar şi cei care au avut o copilărie fericită ar vrea să schimbe diverse aspecte în modul în care au fost crescuţi. E important să stabilim ceea ce vrem să schimbăm şi cum am vrea să facem lucrurile diferit în realitate. Dacă cumva ni se întâmplă să ne auzim vorbind pe acelaşi ton pe care îl foloseau părinţii noştri când ne certau în copilărie, ei bine e bine să fim conştienţi de asta şi să încercăm să ne controlăm data viitoare când se întâmplă. E posibil să nu reuşim din prima, dar e important să fim consecvenţi, pentru că e nevoie de exerciţiu să ne modificăm comportamente dobândite încă din copilărie.
5.Aveţi grijă de propria stare de bine E foarte posibil ca mai ales în perioada în care copiii sunt mici să neglijăm propriile noastre nevoi. Starea de sănătate, relaţia de cuplu, timpul personal, toate acestea trec în planuri secunde odată cu apariţia copiilor. Ceea ce nu trebuie să devină ceva permanent, pentru că părinţii stresaţi sunt extrem de nocivi pentru copii. Se ceartă, sunt iritaţi, nu au răbdare, nu se odihnesc bine, iar problemele acestea dacă se accentuează sunt din ce în ce mai dificil de rezolvat. Sportul şi mişcarea sunt de asemenea importante, mersul pe jos, plimbarea în aer liber.
6.Nu bateţi copiii. sub nicio formă. Nici măcar o singură palmă nu e acceptabilă, odată pentru că îi rănim, apoi pentru că ei învaţă că violenţa poate să rezolve lucruri. E o metodă care nu îi învaţă pe copii ce e bine şi ce e rău, ci mai degrabă cum să evite să fie prinşi dacă fac ceva ce nu ar fi trebuit să facă. Copiii care au fost loviţi e mai probabil să îi agreseze pe alţii la rândul lor, să folosească violenţa verbală sau fizică pentru a rezolva diverse dispute. Mai târziu în viaţă există riscuri mai mari să aibă comportamente antisociale şi să încalce legea. Există mult mai multe metode şi mai bune pentru a -i disciplina pe cei mici decât agresivitatea.
7.Păstraţi lucrurile în perspectivă şi amintiţi-vă tot timpul care este scopul dvs în creşterea copilului Dacă sunteţi la fel cu majoritatea părinţilor, atunci cel mai probabil vreţi să aveţi un copil care se descurcă bine la şcoală, care e responsabil, independent, respectuos, care are relaţii bune cu ceilalţi, este empatic şi atent cu cei din jur şi va avea o viaţă fericită, sănătoasă şi satisfăcătoare. Dar cât timp petrecem oare ca să construim fundamentele îndeplinirii acestor deziderate?