Albastru de Dobrovăţ

Calatoria pana la Manastirea Dobrovat din judetul Iasi ar putea fi, pentru un pelerin, o forma de penitenta. Soseaua desfundata e urmata de drum forestier, o bucatica de asfalt si din nou drum de pamant, purtand urmele carelor, ca pe vremea razasilor lui Stefan Voda. Nu dam inapoi nici cand calea e ingustata de bustenii doborati la pamant. La cateva verste distanta ne asteapta minunata biserica a Dobrovatului, ctitorie a marelui voievod. Imediat ce am depasit liziera padurii, o zarim in departare. Sunetul clopotului vine stins pana la noi. Inconjurata de ziduri pe jumatate naruite, cu clopotnita aplecata intr-o parte ­ imagine moldava a unui "turn din Pisa" ros de o boala fara leac ­, Manastirea Dobrovat e scaldata totusi intr-o lumina pe care n-o intalnesti mereu, oriunde. O lumina si o liniste care apartin, din vechime, locurilor sfinte.

Dam ocol si intram in curtea asezamantului printr-o spartura in zid, la indicatiile unui baietas. Doua pasari isi iau zborul din clopotnita. Apoi, din nou, liniste. Asta pana cand dinspre partea de apus, dintr-o cladire ce aminteste mai degraba de un internat decat de o manastire, porneste spre noi, cu pasul mare si haina fluturandu-i in vant, un calugar subtire ca un fir de fum. Parintele Mercurie avea sa fie cel dintai ghid al nostru in povestea Manastirii Dobrovatului. Intram cu el in biserica mare.

Ultima dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare si Sfant ­ inaltarea ei a inceput in aprilie 1503 si s-a incheiat in august 1504, la scurta vreme dupa ce voievodul trecuse la cele sfinte ­, biserica mare, cu hramul Pogorarea Sfantului Duh, a fost desavarsita de fiul sau, Bogdan al III-lea, zis si Schiopul. Minunata pictura a fost realizata insa abia in anul 1529, in timpul domniei unui alt fiu al voievodului, Petru Rares. Se spune ca, asa cum exista un albastru de Voronet, e si un albastru al Dobrovatului..." Il admiram fara rezerve, chiar daca pe alocuri e ascuns de fumul lumanarilor ori, in pronaos, e "diluat" de o neinspirata incercare de "spalare" a peretilor, in anii ’70, in timpul celei de a doua restaurari; prima a fost facuta la initiativa lui Nicolae Iorga, in anii ’30. Dobrovatul este prima biserica din seria celor pictate pe vremea lui Petru Rares. Vasile Dragut, istoriograful picturii murale din Moldova, remarca nu doar ca aceasta pictura reprezinta un punct de pornire pentru o anumita epoca a artei medievale (ca stil de pictura), dar chiar aduce modificari in ceea ce priveste temele iconografice folosite, cum ar fi "Scara lui Ioan Climax" sau "Minunea Sfantului Sava". Cei cat de cat familiarizati cu erminiile dupa care se ghideaza zugravii de biserici vor remarca, fara indoiala, dezvoltarea ampla a "Menologului" ­ tema iconografica prin care se urmareste calendarul, fiecarei zile corespunzandu-i imaginea sfantului care o patroneaza ­, despre care se spune ca s-ar datora calugarului Macarie, viitor episcop al Romanului.