Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dar exact de aici vine farmecul locului - un amestec de haos natural, culoare și oameni care par să fi înțeles ceva ce noi, europenii grăbiți, am uitat de mult: viața nu se numără în minute și ore, ci în momente. După cum știți, locuiesc de mulți ani în Costa Rica, însă de fiecare dată când revin, țara asta mă surprinde. Uneori am senzația că parcă vin pentru prima oară.
În majoritatea mesajelor primite, sunt întrebat când începe cu adevărat sezonul uscat. Ei bine, dragii mei, sezonul ploios este pe terminate. În câteva săptămâni dispar de tot norii de pe cer și începe sezonul estival, iar cei care doresc să facă o iarnă la plajă, la soare, ar putea să înceapă să-și pregătească bagajele. Însă fără haine de iarnă.
Aveam un obicei în urmă cu ceva ani, pe care vi l-aș recomanda și vouă. Când veneam din țară spre Costa Rica, aterizam în Panama City. Eram fermecat de oraș. Pare construit din două lumi. Pe o parte, zgârie-norii care concurează cu Miami, pe cealaltă, străzi vechi, cu balcoane de fier forjat, din care curg flori. Aici nu se claxonează nervos, ci este un claxon vesel, un fel de salut între șoferi. Iar când se lasă seara peste Golful Panama, orașul strălucește ca un brad de Crăciun tropical. De regulă, zăboveam în Panama City două zile înainte să plec, cu mașina, spre casa mea din Jaco, Costa Rica.
Spre nord și „Pura vida”
Din Panama până în Costa Rica drumul e o poveste în sine. Se schimbă totul. Ritmul vieții este altul. Costaricanii sunt mai calmi, mai răbdători, nu se grăbește nimeni, nu este nicăieri vânzoleală. Relieful este în continuă dinamică. Acum ești la 1.200 de metri altitudine, apoi, după câteva minute ești la nivelul mării. Pe măsură ce urci dinspre căldura plajelor spre munți, ploaia devine un fel de binecuvântare. În orășelele mici, oamenii îți zâmbesc pe stradă fără motiv și îți spun „Pura vida”, expresia națională a costaricanilor. „Pura vida” înseamnă, de fapt, orice: „bună ziua”, „noroc”, „sănătate!”, dar și „las-o așa, că merge”. O filosofie de viață care, sincer, ne-ar prinde bine și nouă, într-o țară unde ne plângem chiar și când avem soare.
Costa Rica e o țară mică, dar pare uriașă prin ce îți arată. Vulcanii stau cuminți, ca niște uriași pensionari, acoperiți cu nori albi. La poalele lor, pădurile tropicale foșnesc de maimuțe și păsări. Poți vedea un tucan și o maimuță certându-se, ca la piață, pentru același fruct. În sate, turiștii se amestecă printre localnici și toți par din același film. Oamenii nu se uită la tine ca la un străin, ci ca la cineva care s-a rătăcit puțin și trebuie ajutat să-și găsească drumul.
Pe țărmul Pacificului, dincolo de golfurile ideale pentru surfing și plajele amenajate, coasta sălbatică nu seamănă cu nimic din ce vezi în pliante. Nu sunt perfecte, valurile sunt mari, nisipul uneori e plin de scoici și crengi aduse de furtuni din ocean, dar tocmai de aceea sălbăticiunea aceasta este fermecătoare. Pe o astfel de plajă, la Tamarindo, am înțeles de ce oamenii de aici nu se grăbesc niciodată: pentru că fiecare apus e un spectacol. Nimeni nu vorbește tare, nu sună telefoane, nu se fac selfie-uri. Pur și simplu se stă în tăcerea portocalie a soarelui care se scufundă în Ocean.
Parfum de pește fript și reggae
Pe partea cealaltă, la Marea Caraibilor, totul este diferit. Liniștea Pacificului și muzica latino sunt înlocuite de ritmul reggae, de tricouri colorate și de mirosul de pește fript direct pe plajă. În Puerto Viejo, un orășel cât un sătuc, viața e o petrecere continuă. Muzica se aude din zeci de locuri. Este același ritm, reggae. Pare același cântec, dar cu versuri diferite. Și, cum spun localnicii, „dacă nu știi să dansezi, dansează totuși - oceanul te va învăța”.
V-am mai spus că America Centrală nu este locul ideal pentru cei care caută luxul și ordinea. Dar pentru cei care caută un ritm fermecător de viață, e un colț de lume care nu se uită. Aici înveți că veselia nu costă și că o conversație de cinci minute la o terasă poate fi mai prețioasă decât o cină la un restaurant de lux.
Nu trebuie să aveți un plan, doar un bagaj ușor și o inimă curioasă. Restul vi-l dă America Centrală: culoare, oameni, și acel sentiment simplu că, măcar pentru câteva zile, lumea e exact cum ar trebui să fie. Asta este senzația pe care eu o am mereu când aterizez în Centroamerica.
Dragii mei, noi ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!
Citește pe Antena3.ro
