Călător în Bulgaria

Până la promisiunea ministrului autohton al Turismului de a avea sezon estival la 15 mai, Jurnalul Naţional s-a gândit să vadă la faţa locului dacă vecinii noştri de Marea Neagră din sud sunt pregătiţi să ne fure şi în acest an turiştii, staţiunile şi, implicit, leii şi valuta contributoare la PIB.

TEMPORIZĂRI ŞI PIEDICI ROMÂNEŞTI
Am hotărât să fentăm Albena, Balcic şi Nisipurile de Aur, că prea le cunoaşte tot românaşul, şi am purces spre sudul Bulgariei. Dar cum am ieşit din Capitală a fost musai să ne întrerupem elanul: la Călugăreni muncitorii se luptau cu asfaltul, ziua în amiaza mare, mai ceva ca Mihai Voievod cu turcii, aşa că nu am scăpat de clasica întrerupere cu circulaţia pe un singur fir de pe marile artere ale României.

La Giurgiu, în punctul de trecere a frontierei, ni se cere să plătim 26 de lei trecerea "Podului Prieteniei". Dar, culmea, ni se mai cere ceva: factura după plata rovignetei. Cică a venit o adresă de ultimă oră despre aşa ceva, că trebuie notate numerele maşinilor... Ia-o de unde nu-i! "Merg să iau alta, pentru o zi", îi spun omului din gheretă, îngrozit că mai pierd alte minute preţioase.

"Hai, nu mai mergeţi", se înduplecă cerberul podului, cu circulară cu tot, şi plecăm repede, cu patru lei achitaţi în plus, că nu mai stăteam şi după rest...

POLIŢIŞTII BULGARI AU INTRAT ÎN EUROPA
Trecem podul şi ajungem la altă gheretă, unde un puştan bulgar mă întreabă într-o română suavă: "Unde mergi?"... Spun că în vacanţă, pe la ei şi plătesc cinci euro, cred că rovigneta, dar nu mai primesc nimic de lipit pe parbriz, doar chitanţa...

"E vineri după-masă, e soare şi şoseaua de la Ruse la Varna mi se pare ciudat de liberă. Ba a fost şi lesne de şofat, pentru că pe drum sunt puţine localităţi unde trebuie să laşi pedala de acceleraţie, iar peisajul pentru pasagera din dreapta e mioritic-înflorit: multă verdeaţă, dealuri, păduri, sate molcome, turme de oi, capre şi vaci".

De la Ruse până la intrarea pe autostrada spre Varna - care măsoară 80 de kilometri şi merge, chiar dacă-i peticită pe alocuri - am întâlnit vreo patru echipaje de poliţie. Nu ascunse prin păduri şi boscheţi ca în anii trecuţi, ci parcate milimetric şi regulamentar în locurile anunţate anterior de indicatoarele radar...

Mă minunez de această trecere la civilizaţia europeană a poliţiştilor vecini, cu gândul la relele evenimente de mai demult de pe şoselele bulgăreşti.

HIMERA ALL-INCLUSIVE
După Varna, spre Burgas, drumul face nişte şerpuiri de ziceam c-am ajuns pe Valea Oltului, dar florile albe plantate pe marginea arterei fac mai uşoare serpentinele... Nici urmă de mare, ne întrebăm dacă nu cumva am greşit destinaţia, dar, în fine, o ultimă serie de curbe periculoase ne dezvăluie în depărtare luciul apei. Şoseaua curge printre zeci şi sute de hoteluri noi şi în construcţie, de parcă bulgarii vor să atragă toată suflarea turistică a Europei. 

Întrebăm de Nessebar, dar ajungem în Sunny Beach. E târziu şi căutăm un hotel cu all-inclusive, să nu facem nimic două zile. Parcăm maşina şi un barman vine repede să ne avertizeze să căutăm un loc special, pentru că pe străzi vine "spider" şi o ia cât ai zice... beach. Găsim şi o parcare amenajată şi o luăm la picior după hotelul all-inclusive. Grea treabă! Vizităm în goană recepţiile de la vreo şapte hoteluri, nici unul nu are all-inclusive. Preţurile, şi mari, şi mai mici, în funcţie de stelele de pe ele, majoritatea denumite cu terminaţia "beach".

E clar, încă nu e sezon, iar acest tip de turism cu "totul inclus" se face la cerere, cu rezervări prealabile, nu ca noi, de nebuni.
De la etajul unui hotel nou, ridicat chiar pe plajă, se aud râsetele unor tineri petrecăreţi. Intrăm să vedem, dar ni se spune că nu sunt pregătite camerele. O recepţioneră amabilă se împleticeşte în engleză, dar ne recomandă un alt hotel, care ar avea all-inclusive, ştie ea. Ni-l arată pe hartă, nu e tocmai aproape, dar sperăm să fie ce căutăm.

Luăm maşina şi mergem spre hotelul recomandat câţiva kilometri spre nord. Fata-l ştia pentru că era din aceeaşi firmă, văd acelaşi simbol la recepţie. Are într-adevăr all-inclusive, dar camera costă 169 de leva (un euro e aproximativ două leva), iar în seara asta nu se mai poate mânca, pe motiv că e prea târziu!... Mă rog, nu era decât puţin după 8 seara. Renunţăm la idee şi până la urmă ne mulţumim cu un hotel cochet, la 50 de metri de plajă, chiar dacă vom avea doar micul dejun. E seară şi ne-a ajuns!

PESCĂRUŞI DOMESTICI ŞI NORDICI DORNICI DE DISTRACŢIE
Ne trezim dimineaţa devreme, în ţipătul unor pescăruşi mult mai domestici ca ai noştri. E soare, e frumos, micul dejun îndestulător. Plaja e atrăgătoare, nisipul fin, marea e parcă nefiresc de curată şi poţi să mergi 100 de metri în larg că nu ai şanse să te îneci. "La un moment dat, auzim şi limba maternă: două perechi de tineri români gălăgioşi s-au aşezat aproape de noi. Nu vrem să le stricăm distracţia şi sejurul cu întrebări, îi lăsăm să se bucure de apa mării, aproape bună la 18 grade..." Mai ales că una dintre fete s-a şi supărat amarnic pe iubitul ei...

Pescăruşii sunt cuminţi, vin lângă noi şi se bălăcesc pentru o şedinţă foto. Staţiunea nu e pustie, dar nici super-aglomerată. E plin de englezi, nemţi şi nordici, majoritatea de vârstă înaintată. Pentru ei, gazdele de la terase şi restaurante au pregătit meniuri speciale, traduse în limbile lor. Se plimbă, beau şi mănâncă, se simt bine, nu le pasă câţi ani au, cum arată şi cum sunt îmbrăcaţi. Chiar şi casele de schimb valutar au inscripţionat cursul în daneză, suedeză şi norvegiană. 

Sunt însă şi mulţi tineri, iar sâmbătă destui englezi au sărbătorit un nou titlu al formaţiei Manchester United pe terasele din Sunny Beach, urmărind meciul feeric cu Arsenal. Patronii au făcut bănuţi, nu glumă, berea a curs pentru fani, dar s-a şi mâncat pe săturate, că doar consoartele englezilor microbişti nu au treabă cu silueta...

SE CONSTRUIEŞTE ÎN DRACI. UNDE-I CRIZA?
Staţiunea e imensă, cel puţin de trei ori cât Mamaia, şi se construieşte non-stop, peste tot, se munceşte inclusiv sâmbăta şi duminica. Ne întrebăm dacă la ei încă nu a ajuns criza momdială... Bulgarii se pregătesc vârtos de sezon şi mă gândesc cu groază că vecinii din sud ne vor lua şi în acest an banii şi turiştii, cu tărâmul alegerilor noastre cu tot...

În ultimul weekend, preţurile din Sunny Beach erau accesibile: două leva o bere, 0,80 o apă, 0,50 o cafea, patru leva o sticlă cu vin. O mâncare consistentă de prânz se poate servi cu 30-40 leva, cu băutura şi desertul aferente. Ai de unde să alegi, există toate specificele culinare, de la european clasic la grecesc şi de la chinezesc la mexican. Şi viaţă de noapte, anunţată de fete plimbate prin staţiune cu un minicar, şi viaţă de zi. Şi există şi Hotelul Alba, asta ca să-mi aducă aminte de acasă...

ÎNTÂI MONTĂM INDICATOARELE, APOI CONSTRUIM STAŢIUNEA!!!
Pe marginile drumului de întoarcere e plin de fete care practică cea mai veche meserie din lume. O fi din cauza numelui staţiunii... Beach... Lăsăm curioşii să întrebe. Am vrut să mai oprim doar o dată, în staţiunea Byala, să mai bem o cafea pe malul mării. Ieşim din şosea, ne luăm după indicatoare, mergem vreo cinci kilometri şi dăm de trei hoteluri imense. Toate camerele unuia din ele sunt de închiriat.

Celelalte două nu sunt finalizate, dar şi ele se pot închiria. Plaja se vede de sus, dar nu e nici o amenajare. Nici o terasă, nici o cafea... Am concluzionat că bulgarii de acolo sunt pe invers: mai întâi au pus panourile indicatoare şi abia apoi s-au apucat să construiască staţiunea! Mă rog, o fi şi asta o modă...

Ieşim din Bulgaria după ce plătim şase euro (sau 12 leva) taxa de pod şi intrăm pe teritoriul nostru înjurând guvernele, statul şi toate autorităţile (in)competente. Întuneric beznă, gropi, de fapt nu gropi, ci cratere, urât... Păcat. Am revenit acasă. Foarte bine că nu am rupt maşinuţa în bucăţi... Şi foarte rău că nu avem grijă nici măcar de intrările în ţara asta frumoasă şi săracă cu duhul... Domnu' Berceanu, doamna Udrea, se aude?... Cât despre Nessebar, cel mai vechi oraş din Europa de Est, data viitoare.