Ceramica de Horezu

Unele traditii nu au varsta si nici termen de va­labilitate. Asa se intampla si cu ceramica de Horezu, cu celebra ceramica de Horezu, cunoscuta in toata tara si, din cate am aflat, in mai multe colturi ale lumii. Aceasta traditie ne asteapta intotdeauna acolo, in Oltenia atat de draga noua, ca sa ne aminteasca de obiceiurile de altadata si de povestile cu adevarat romanesti. Perfectiunea aproape insesizabila a formelor e impresionanta. La fel ca urmele lasate de simbolurile cele mai importante pe lutul ars cu pricepere si truda de cei mai talentati oameni ai zonei.

Chiar daca au mai adaptat modelele la cerintele clientilor, dupa cum chiar ei marturisesc, olarii din Horezu stiu ca valoarea pe care o detin ei nu poate fi egalata de nimeni. Farfurii cu cocosul de Horezu, mari, mici, medii, adanci sau intinse, oale de lut bune la orice preparat traditional, solnite cu modele specifice, linguri de lemn, pahare de vin fiert si paharute de visinata si tuica, obiecte pur-decorative sau boluri pentru mesele bogate, toate se gasesc acolo, la intrarea in localitate, pe stanga si pe dreapta, unde comerciantii isi intind marfa ca pe un drapel national.

Cand toate par ca nu mai au nici un rost, cand lumea pe care o avem in jur ni se descompune in firicele de dezamagire, cand nimic nu mai e la locul potrivit, e bine sa ni se aminteasca, fie si pe fuga, ca, undeva, la o distanta mica de Capitala, la o distanta rezonabila de orice colt al inimii noastre, se afla traditii care nu pleaca nicaieri, care nu-si pierd impactul si frumusetea. Probabil, ca si mine, sunt oameni care au uitat sau nu au stiut niciodata cat e de liniste la Horezu, oras ordonat de sud de tara. Ceramica de Horezu, cocosul de Horezu, mainile olarilor pe lutul moale. Si cu aceste imagini se poate lua viata de la capat.