"Conversaţiile Halvalei"

În Turcia nopţile lungi şi friguroase de iarnă treceau, odinioară, cu ajutorul conversaţiei şi al dansului. O varietate de feluri de mâncare erau servite la aceste întâlniri, atât în palate, cât şi în rândul poporului. Prăjitura preferată pentru a acompania conversaţia era halvaua.

Din acest motiv, întâlnirile erau cunoscute sub numele de "conversaţiile halvalei", aveau loc de regulă joia şi începeau după rugăciunile de seară. La "conversaţiile halvalei" se serveau dulciuri precum baclava, revani şi caise cu smântână, pe lângă felurile principale de mâncare, dintre care cele mai savuroase sunt curcanul umplut, börek (plăcinte), gözleme (turte subţiri, umplute), iar ca băutură erau servite pahare cu şerbet de trandafiri şi boza - sau bragă - făcută din mei uşor fermentat.

Halvalele pregătite pentru aceste seri erau de regulă halva ghazi sau halva din griş cu lapte. Cu toate acestea, erau de asemenea preparate şi mâncate halvale din susan (tahini), halva pe tava (pregătită la cuptor, în tavale), halva de făină, zisă şi halva de vară, pentru că se prepara pentru prima dată vara, din primul grâu măcinat. Mai sunt şi altele, al căror nume putem doar să le amintim: helva-yi hakani, helva-yi ishakiye, helva-yi le-i dilber, helva-yi memunie şi helva-yi sabuni, numele lor având acea încântătoare sonoritate orientală.

La "conversaţiile halvalei" dansurile cele mai apreciate erau yüzük, tura, deggirmen şi leb. Se recitau poeme scurte, se intonau cântece populare. După aceea, în mijloc era pusă o tavă mare, rotundă, din cupru. În mijlocul acesteia era făină dată prin ciur şi un inel mare de caramele (bucăţi de zahăr caramelizat). Cei pricepuţi la făcutul halvalei sub formă de vată se spălau pe mâini până la coate şi se aranjau în jurul tăvii.

Spunând o rugăciune adresată lui Pir Selman-i Pak, puneau făină peste caramelele încinse şi învârteau în sens invers acelor de ceas. În acest timp erau interpretate cântece populare. Când halvaua era gata, era tăiată în bucăţi şi împărţită tuturor, apoi întâlnirea se termina cu băutul cafelei.

Totuşi, la "conversaţiile halvalei" nu erau neglijate celelalte dulciuri turceşti tradiţionale, precum baclavaua, kataiful, sarailiile sau kunefe, ale căror arome îmbălsămau atmosfera. Mâncate la căldura focului din vatră, alături de prieteni şi familie, dădeau gust şi dulceaţă vieţii...

 

Yassi Kadayif Cevizli - Kataif dulce cu nuci
Kataiful este desertul tradiţional al Orientului Mijlociu. Este un preparat din aceeaşi familie ca şi baclava. Pentru a-l pregăti se foloseşte un fel de fidea tradiţională, foarte fină, asemănătoare cu cea căreia francezii îi spun "cheveaux d'anges" (părul îngerilor). Din acelaşi tip de paste se pregăteşte şi un alt desert specific turcesc, numit kunefe. Toată casa e inundată de aroma minunată de apă de floare de portocal, atunci când se toarnă siropul peste kataif. Există o anumită magie în modul în care materia primă se comportă în timpul procesului de preparare.

Ingrediente: un pahar cu ulei, un pahar cu lapte dulce rece, 100 g amestec de nuci, migdale şi fistic, 3 ouă, 5 rotocoale de paste de kataif, 400 g zahăr tos, 750 ml apă, sucul de la o lămâie (tradiţional, o mică parte din cantitatea de apă este înlocuită cu apă de floare de portocal)

Preparare: Se amestecă zahărul tos cu apa şi sucul de lămâie, se fierb şi se lasă să se răcească. Pastele de kataif se înmoaie în laptele rece circa cinci minute, se scurg şi se presară peste ouăle bătute. Se încinge uleiul într-o tigaie, se pun pastele cu ouă şi se prăjesc până devin aurii. Se scot pe un platou adânc şi se toarnă deasupra siropul răcit. Se lasă să absoarbă tot siropul, se acoperă cu o farfurie şi se ţine să se răcească complet. Se presară amestecul de nuci, migdale şi fistic tocate mărunt, se taie bucăţi şi se serveşte.