x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Calatorii Cu bicicletele prin Norvegia

Cu bicicletele prin Norvegia

de Irina Munteanu    |    04 Oct 2012   •   21:06
Cu bicicletele prin Norvegia

După săptămâni de mers pe bicicletă, timp în care au descoperit fascinantele peisaje ale Norvegiei şi s-au întâlnit cu localnici şi turişti, dar şi cu ei înşişi, actorul Lari Giorgescu şi scenograful Vladimir Turturica s-au întors în ţară cu vreo 70 de ore filmate.
 Îşi vor povesti aventura într-un film, ce va avea o durată de o oră şi 40 de minute, va fi gata în decembrie şi va rula în premieră pe dolcetv.ro.

Începutul călătoriei nu a fost încurajator. Nu au putut să-şi ia bicicletele cu ei şi au trebuit să le aştepte să vină prin poştă, la o săptămână după ce ei au ajuns la Oslo. "La poştă, când am mers să ridicăm bicicletele, am cunoscut unul dintre cei mai interesanţi localnici din călătoria noastră. Prima lui reacţie, când a aflat despre planul nostru, a fost să exclame: «Dar voi nu sunteţi foarte inteligenţi, nu-i aşa?», dar după ce ne-a văzut itinerariul şi-a schimbat părerea. El călătorise în toată Norvegia şi ne-a ajutat să modificăm puţin traseul”, povesteşte Lari. Primul om pe care l-au întâlnit în Norvegia era actor, iar unul dintre ultimii cunoscut acolo vroia să devină actor.

După ce au ajuns bicicletele, a fost prima zi de ploaie în Oslo, dar ei s-au apucat să le monteze, iar când au fost gata s-au urcat pe ele şi n-au mai vrut să se dea jos, să se întoarcă la hotel, aşa că au plecat noaptea la drum.

Pe drum am întâlnit şi alţi biciclişti străini. Mulţi turişti, când îi vedeau la câte un popas, opreau maşinile, le dădeau o cafea fierbinte şi se arătau dornici să-i cunoască. Pentru că tot pesiajul în Norvegia este făcut din dealuri şi văi, urcau greu şi încet, iar la coborâre le îngheţau picioarele şi mâinile.  În România erau 40 de grade, acolo erau 8. "Dacă ne opream două minute, ne intra frigul în oase”, spune Vladimir. Mergeau spre nord şi era din ce în ce mai frig. "Primul lucru pe care trebuia să-l facem, când ne opream, era nu să contemplăm, ci să scoatem camera. Trebuia să filmăm tot timpul şi nu prea ne puteam bucura. Multe lucruri îţi scapă când filmezi, iar perspectiva e mai distantă”, crede Lari.

Localnicii au fost amabili cu ei, i-au lăsat să-şi pună corturile în curţile lor. Au avut un incident cu poliţia, când au intrat în tunele care sunt interzise bicicliştilor. Însă poliţiştii s-au purtat frumos, chiar dacă le-au dat amendă. N-au răcit, deşi au mers cu hainele ude pe ei; au băut cald şi au mâncat ceapă. Vladimir a avut probleme cu ţânţarii, pentru că e alergic, iar Lari cu tendoanele.

"Am pescuit foarte mult. Noi suntem amatori, dar acolo era de ajuns să arunci undiţa şi peştele ieşea imediat. Îl mâncam fiert. Într-un oraş îţi iei hrana altfel, nu te gândeşti că puiul ăla prăjit a fost odată viu” spune Lari.
Multă lume îi lua drept norvegieni sau nemţi şi când aflau că sunt români nu erau tocmai entuziasmaţi. "Dar am vorbit şi am glumit cu ei, iar ei au fost până la urmă plăcut surprinşi, şi cred că am făcut bine imaginii ţării”, cred cei doi artişti.

I-au impresionat punctele de belvedere, care sunt foarte bine amenajate, au un design care le ajută să se integreze perfect în pesiaj, şi bibliotecile, unde puteau să bea ceai sau cafea gratis, să intre pe internet, să asculte muzică.
S-au întors cu autostopul; ultimul şofer i-a dus 1200 kilometri, pentru că i-a îndrăgit.

"Până să plecăm, eram sigur că voi repeta experienţa, însă acum nu-mi mai doresc asta. Vladimir însă probabil o va mai face”, spune Lari.

×
Subiecte în articol: Norvegia