Ghicind în frunze, la Dodona

Anul trecut, s-a întâmplat să stau mai mult de o săptămână în insula Corfu, astfel că am avut timp să citesc. Mi-a căzut în mână o carte de la mica bibliotecă a hotelului, "Dublu limbaj" de William Golding, o poveste plină de farmec, pe care v-o recomand, despre ultima preoteasă rămasă fidelă cultului lui Apollo şi care a slujit oracolul din Delfi. Suficient pentru a-mi dori să văd şi eu un oracol. Cum Delfi era destul de departe, norocul m-a ajutat, sugerându-mi un alt sanctuar de aceeaşi factura, mai aproape, chiar  pe drumul de la Igoumenitsa la Salonic.

Aşadar, la  întoarcerea spre casă, am traversat Marea Ionică la Igoumenitsa, m-am înscris pe uluitoarea autostradă Egnatia către Salonic şi, după şaizeci de kilometri, am ieşit pe un drum la dreapta, spre Ioanina, după care, peste încă doisprezece kilometri, am ajuns la Dodona. Auzisem că aici se afla unul din cele mai vechi oracole ale Greciei,  unde soarta oamenilor era decisă nu de preotese care glăsuiesc într-o peşteră, ci de frunze şi de păsări!...

Curiozitatea avea să-mi fie pe deplin satisfacută, o dată ajuns în depresiunea  înconjurată de munţi unde se află complexul arheologic încă prea puţin cunoscut nouă, românilor, cei mai mulţi dintre noi alegând să treacă în viteză pe lângă el, atraşi ori de dorinţa de a ajunge mai repede în insula Corfu, ori de a ne întoarce, grabnic, acasă. La drept vorbind, e destul de greu să faci turism atunci când alergi pe autostradă, mai ales pe una de nivel mondial, proaspăt dată în funcţiune şi fără taxe de acces (anul trecut), cum este Egnatia.

Dar, să revin. Cetatea Dodona are tot ce te-ai putea aştepta să găseşti atunci când porneşti în explorarea Greciei Antice. Amfiteatru de mare valoare arhitectonică, cu 17.000 de locuri, temple şi altare, săli tezaur, sală de consiliu, stadion, locuinţe greceşti, romane şi bizantine (semne ale civilizaţiilor suprapuse), oracol. Despre oracol mi-am propus să vă dau mai multe amănunte.

Se pare că, aşa cum scrie istoricul Herodot, templul din Dodona se afla într-o pădure de stejar, care, azi, a dispărut. Pot fi văzute însă fragmente din acest templu care adăpostea oracolul, precum şi un stejar care are mult mai puţini ani decât legenda sa. Acest prim oracol al Greciei Antice avea la bază cultul pentru Zeus şi pentru Zeiţa-Mamă. Reminiscenţă a mai vechilor credinţe legate de puterea magică a zeilor de "a vorbi" prin vegetale şi prin păsări, oracolul specula sunetul emis de frunzele bătute de vânt şi de vasele de bronz aduse ca ofrandă şi care erau atârnate de crengi ori aşezate pe trepiezi înalţi din acelaşi material, care amplificau sunetul. Preoţi înţelepţi traduceau, apoi, sunetele în răspunsuri din partea zeului, pentru muritori. Au fost descoperite plăcuţe de piatră pe care sunt notate întrebări dintre cele mai diverse: dacă e bine să facă un drum, dacă îşi va dovedi adversarul, dacă va avea copii etc. Tot astfel, zborul porumbeilor, aşezarea lor pe ramuri şi suntele scoase de ei puteau fi interpretate ca un răspuns al zeului.

Vizita la Dodona, care vă ia nu mai mult de două ore, oferă mari satisfactii. Peisajul e de o măreţie copleşitoare, liniştea e aceeaşi ca la începuturile lumii, iar construcţiile misterioase aprind imaginaţia. Ar fi o idee rea ca, în două ore, să vă întoarceţi 2000 de ani în timp?...

P.S. Fac mea culpa, dar..., la plecare, mi-a căzut în palmă o frunză din stejarul mistic. Am luat-o (ţineţi secretul!) şi, de un an, încerc să aflu tot felul de chestii depre mine...