Insula Marilor Zei

În drumurile noastre prin Grecia continentală, odată ajunşi la Kavala, cea frumos aşezată-n terase pe malul Mării Egee, cău­tam, de la înălţimea fortăreţei medievale, un punct de sprijin în largul apelor de sma­rald.

Sunt două, nu unul: insula Thassos, ca o marmură ruginită de vreme, şi Samo­thraki, spre care ne-ndreptăm în scurt timp, suind pe feribot. Trei ceasuri şi jumătate ne des­part de cea mai misterioasă insulă greceas­că, unde puţini români încearcă s-ajun­­gă şi care se dovedeşte cu nimic mai prejos în frumuseţe şi aventură decât oricare dintre cele 1.000 de insule ale Eladei. Pe Samothraki se mai poate ajunge cu feribotul de la Alexandrupolis, port în regiunea Evros (ea însăşi un paradis natural de descoperit) până la care aveţi de făcut de la Bucureşti circa 600 km şi de unde distanţa pe apă spre insulă se scurtează până la două ore.

ZEII. Samothraki sau Samothrace e o insulă mică (13 km în lung şi 10 km în lat), muntoasă şi foarte verde. Primul popas îl facem la Paliopolis (3 km de portul Kamariotissa), unde descoperim ruinele oraşului mi­lenar în care s-a descoperit statuia Victoriei Înaripate (azi, în Muzeul Luvru din Paris). În cetatea  destul de bine conservată ne cău­tăm filiaţii pe linia cabirilor - popor enigma­tic venit din Tracia, ale cărui practici ocul­te se regăsesc în Samothraki, insula-mamă a Ma­rilor Zei proto-eleni şi martoră a Poto­pului lui Noe. Păduri milenare, piep­tănate de re­flu­xuri fără număr, cascade tumul­tuoa­se şi vârfuri montane de peste 1.400 de metri (de pe unul dintre ele, Fegari, le­gen­­da spune că Poseidon, Zeul Mării, ar fi privit luptele duse la Troia), toate fac din nordul insulei un paradis natural inimagi­na­bil. El e tulburat doar în iulie, când are loc Samothraki Dance Festival, eveniment care adună rapperi din întreaga lume la cea mai liberă şi originală manifestare de gen. Aura îi este însă reîn­tre­gită în septembrie, o dată cu întâlnirile ezo­teriştilor pasionaţi de "Misterele Eleusine".

LOCURILE. Urmând şoseaua litorală, mărgintă de edificii medievale din secolul al XV-lea şi de sate turistice pitoreşti, găseşti locuri de cazare în camping, la pensiuni sau la mici hoteluri, de la 1 la 3 stele, cu toate ser­viciile opţionale. La Pensiunea Arhondissa din Therma ne-am împrietenit cu Ianna, pro­fesoara de limba engleză convertită în restaurator, care ne-a făcut să descoperim gustul condimentelor din Samothraki, al brân­zeturilor locale şi al... dulceţii de corcoduşe. Acolo, între munte şi mare (spre care ajungeai trecând printr-o mică poartă albastră) am cunoscut toate bucuriile vacanţei. Un element nu lipsit de importanţă: la Therma se află şi anticele băi fierbinţi de sulf folosite şi azi şi care potrivit legendei, prin efectul lor curativ "asupra părţii feminine", ar fi contribuit la venirea pe lume a lui Ale­xandru Macedon. Chora, capitala insulei, do­minată de cetatea geno­vezului Gatelussi (secolul al XV-lea), este ea însăşi un oraş-mo­nument cu case vechi de veacuri. În cele două muzee ne-am fami­liarizat cu tradiţiile locale şi nu am ezitat să ne cumpărăm câ­teva suveniruri, între care un medalion cu cei doi şerpi împletiţi, simbol ezoteric proto-elen, despre care se crede că protejează maternitatea, şi o icoană cu cei cinci sfinţi martiri ai insulei.

Descoperită în 1883 în insula grecească Samothraki, statuia înaripată a Zeiţei Victoria - Nike - poate fi ad­mirată astăzi la Luvru. Este cea mai importantă sculptură din peri­oada elenistică ce a rezistat cur­ge­rii timpului. La baza statuii se află o in­scripţie -"Rhodhi­os", istoricii presu­punând că Nike ar fi fost imortalizată în marmură stră­lucitoare pentru a celebra o victorie navală.