Muntele credinţei. Acasă la Sfântul Ioan din Rîla

Paisie Hilandarski, în a sa "Istorie slavo-bulgară", din anul 1762, îndemna poporul bulgar să poarte de grijă Mănăstirii Rila (Rîla) "căci dintre toate marile mănăstiri şi biserici, din câte au avut bulgarii, în vremea noastră, Domnul a binevoit să mai rămână, întru toate ale ei, doar Mănăstirea Rila". Această veche lavră bulgarească a fost întemeiată în secolul 10 de către Sfântul Ioan de Rila, care s-a pustnicit în "creierul munţilor", la peste 120 km sud de Sofia.
Mănăstirea Rila din Bulgaria este cel mai mare şi mai faimos lăcaş monahal ortodox din Bulgaria. Ea afost fondată, se pare, de un pustnic care îşi avea sălaşul în apropiere, Sfântul Ioan de la Rila, care este şi protectorul mănăstirii.
Sfântul Ioan s-a nascut în satul Scrin, departe de locaţia actuală a mănăstirii. După ce i-au murit părinţii, tânărul a ales să plece singur în pustie şi să se călugărescă. Urmărit, se pare, de demoni, Ioan a reuşit să scape de urmărirea lor rugându-se puternic şi şi-a făcut sălaş într-o peşteră unde nu puteau pătrunde nici soarele, nici vântul. Aici şi-a petrecut viaţa în rugăciune şi post. Se spune că îngerii i se arătau ori de câte ori diavolul îi dădea târcoale, dându-i sprijin să treacă peste ispite. A petrecut în pustie mulţi ani, până când a fost descoperit de Ţarul Petru şi de alţi oameni din suita sa, care i-au devenit mai apoi ucenici şi l-au ajutat să construiască mănăstirea.
După ce a fost îngropat, li s-a arătat în vis ucenicilor săi, poruncindu-le să-l ducă în cetatea Serdica, astfel descoperindu-se trupul său neîntinat şi ridicându-se la rangul de sfânt.
Nu mult după această mutare, moaştele sale au fost luate de craiul unguresc din cetatea Serdica şi duse la cetatea Esztergom, din Ungaria. Arhiereul Esztergomului, auzind despre multele minuni făcute de Sfântul Ioan, a refuzat să creadă în puterea sa şi a refuzat să meargă să îi aducă închinăciune. Atunci, îndată i s-a legat limba. Dându-şi seama ce greşeală făcuse şi din ce pricină amuţise, a ,,mers la racla sfântului pentru iertare, iar sfântul i-a dezlegat imediat limba". După ce a îmbrăcat racla cu aur şi argint, a trimis-o înapoi în Bulgaria, la cetatea Veliko -Tîrnovo, pentru ca apoi moaştele sfinte să se întoarcă la Rila, unde sunt şi astăzi.
O altă minune făcută de sfântul Ioan a avut loc în anul 1833, când o ceată de tâlhari turci a intrat în mănăstire, pretinzând că vor cazare, când de fapt vroiau să fure tot ce era de preţ. Însă pe parcursul nopţii, şeful bandei este bătut de un bătrân cu barba albă, îmbrăcat în haine bisericeşti. Furios, acesta adună toţi monahii mănăstirii şi îi obligăsă mărturisească cine l-a bătut. Atunci unul dintre călugări l-a dus la portretul Sfântului Ioan din biserică şi căpetenia a recunoscut în el pe bătrânul care l-a bătut. Speriat, şi-a strâns toţi oamenii şi a plecat fără să mai facă nici un rău locaşului monahal.
Dar acestea nu sunt singurele minuni înfăptuite la Rila. În biblioteca mănăstirii sunt manuscrise întregi, datând încă din secolul al XV-lea, cu consemnări ale minunilor.
În decursul anilor, mănăstirea a fost respectată şi susţinută de autoritătţile statului bulgar, iar fiecare ţar care a domnit până în vremea celui de-al doilea Imperiu Bulgar a donat o parte din avere pentru ca ea să fie astăzi cea mai mare dintre mănăstirile ortodoxe nu doar din Bulgaria, ci din întreg estul Europei. Construcţia are cinci cupole, trei altare şi două capele. Cel mai preţios element al acestei biserici este catapeteasma, care este placata cu aur. Sculpturile din interior au fost realizate în decursul a cinci ani de catre patru meşteri.
Totodată, aceasă mănăstire este tiparită din 1999 pe bancnota de 1 leva, moneda naţională a Bulgariei.
Muzeul Mănăstirii Rila este cunoscut în lume pentru că găzduieşte Crucea lui Rafail, o cruce facută dintr-o singură bucată de lemn cu dimensiunea de 81x43 centimetri. Călugarul care a construit-o şi care a pictat pe ea 104 scene religioase şi 650 de cifre şi litere în miniatură a purtat numele de Rafail. El a muncit timp de 12 ani pentru a lasă în urma sa o asemenea operă de artă, unică în lume. După finalizarea crucii, în 1802, se spune că acest călugăr a orbit, pentru a nu mai face o lucrare la fel de impunătoare şi a împiedica alt lăcaş să aibă o asemenea minunăţie.
Mănăstirea Rila atrage astăzi numeroşi turişti şi pelerini, care se minunează de frumuseţea arhitecturii ei, de picturile strălucitoare şi, mai ales, sunt cuprinşi de evlavie dinaintea raclei cu moaştele Sfântului Ioan, închinându-i imnuri de slavă. Într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare, aflându-ne şi noi la Rila, aveam să auzim în biserică grave şi melodioase cântări bisericeşti în limba română. Un grup de preoţi şi călugări, din ţinutul Neamţului, pornit în pelerinaj la Muntele Athos, oprise la Mănăstirea Rila, pentru a aduce ofranda de credinţă sfântului ce la îndemnul căruia s-a înălţat minunata lavră a ortodoxiei bulgare. Apoi, în nenumărate rânduri, popasul nostru în această cea mai mare mănăstire ortodoxă din Balcani avea să se întâmple o dată cu acelea ale pelerinilor români (în drum spre sau dinspre Athos), care îl consideră necesar şi important loc de închinare.