O ţară verde, o moştenire celtică

Am descoperit pentru prima dată Irlanda de Nord în apropierea sărbătorii de Halloween, atunci când am petrecut o săptămână în Londonderry (Doire sau Doire Cholm Chille), un oraş emblematic pentru felul de a trăi şi de a interacţiona al irlandezilor.

Aşezat de-o parte şi de alta a râului Foyle, este genul de oraş în care nu ai cum să te simţi străin. Locuitorii sunt foarte veseli, comunicativi, ba chiar şugubeţi, gată să cânte, să spună glume şi istorioare mai vechi sau mai noi, chiar dacă te cunosc de doar câteva minute. Locul lor de întâlnire - unul dintre pub-urile tradiţionale (conduse de aceeaşi familie din generaţie în generaţie), cu pereţii împânziţi de fotografii, halbe şi obiecte personale care dau unicitate locului. În jurul meselor ticsite (aglomeraţia de aici este incredibilă), se bea multă bere neagră, iar grupurile de prieteni încing concusuri de interpretat vechi cântece irlandeze. În această întrecere orgolioasă, s-a făcut auzit şi un cântec românesc, "Aseară ţi-am luat basma", un cântec ritmat, ce nu a putut totuşi concura cu freneticele cântece irlandeze.

Restaurantele sunt o altă experienţă plăcută, cu preparate foarte consistente (pentru un român venit de la nord de Dunăre, în miez de toamnă frigul muşcă ca un lup, aşa că sunt necesare băuturile calde şi acele mâncăruri care să asigure un aport mai mare de energie), vinuri şi cocteiluri, sevite în încăperi cu lumini difuze, care să creeze o atmosferă intimă.

ZIDUL VECHI AL ORAŞULUI
Londonderry, un oraş ce însumează mai bine de 500 de ani, este o bijuterie arhitectonică. Zidurile oraşului vechi, păstrate astăzi intacte, pot fi străbătute la pas, dintr-o parte în alta, având lungimea de 1,5 kilometri şi grosimea de 12 metri. Patru porţi impunătoare asigurau accesul în cetate, fiind astăzi locuri de promenadă pentru turiştii care admiră de la înălţime oraşul. În secolul al XVII-lea, ele au rezistat cu succes unui asediu cumplit, iar Londonderry a căpătat numele de "Oraşul Fecioară". Catedrala gotică Sfântul Columb, aflată în interiorul oraşului vechi poate fi vizitată, printre artefactele de aici aflându-se o ghiulea de tun care a transmis mesaje în timpul asediului.

Şi tot de pe zidurile cetăţii se poate vedea zona în care au avut loc tragicele evenimente din Duminica Însângerată. La 30 ianuarie 1972, 13 civili neînarmaţi au fost ucişi în timpul confruntărilor cu armata britanică. Conflictul dintre catolici şi protestanţi este vechi de sute de ani, şi este detaliat relatat în cadrul Muzeului oraşului. Astăzi, toate clădirile din cartierul Bogside au fot pictate de către elevi şi artişti cu imagini care sugerează pacea, acceptarea şi comunicarea între oameni.

DONEGAL.. UN ŢINUT SĂLBATIC
La doar câţiva kilometri distanţă se întnde ţinutul Donegal, tărâmul celţilor de odnioară. Şoselele înguste şerpuiesc în văi şi pe culmi de dealuri, străbătând ţinuturi sălbatice, punctate din loc în loc de case lungi şi joase, care aproape că îmbrăţişează pământul. Pub-urile, extrem de pitoreşti, servesc nu doar băuturi alcoolice, cât şi ceaiuri aromate. Uneori, la marginea drumului vei întâlni aşa numitele locuri de rugăciune, mici altare din piatră, unde se află o biblie ce poartă urmele atâtor mâini care au răsfoit-o, şi câteva flori plăpânde. Donegal se întinde până către mare, pierzându-se încetul cu încetul în dantelăriile înspumate.

GIANT'S CAUSEWAY
Ceea ce am putea traduce prin "Calea uriaşului" este un fenomen natural impresionant, protejat de UNESCO. Erupţia unor vulcani a dus la formarea unor structuri din bazalt în formă de hexagon, cu înălţimi variabile, ce pot atinge chiar şi 12 metri. Ele formează o cărare gigantică, ce se afundă în mare. Interesant este că pe partea cealaltă a apei, în Scoţia, se întâlnesc exact aceleaşi formaţiuni, ca şi cum drumul s-ar continua în străfundurile mării. Conform legendei, Fionn, un războinic irlandez, a construit un drum către Scoţia, străbătând marea, pentru a ajunge astfel să se lupte cu armata scoţiană. Într-o altă versiune, Fionn este un uriaş ce s-a luat la întrecere cu altul, pe măsura lui. Împreună cu soţia sa, Oonagh, a reuşit să-şi păcălească oponentul, construind drumul pe mare, şi distrugându-l când uriaşul a venit în urmărirea lui.

GRIANAN OF AILEACH
Pe dealul Grianan, în bătaia vânturilor, se află o contrucţie de piatră, perfect rotundă, înaltă de 244 metri. Cu certitudine a fost construită de către celţi şi era parte importantă din ritualurile lor. Arheologii au demonstrat că actualul edificiu (un inel de piatră, cu scări ce duc către culmea zidurilor) a fost amplasat peste unul mai vechi ce data din Epoca Bronzului. Excavările au scos la iveală artefacte celtice, dar şi oase de animale, semne ale unor ritualuri religioase. Unii cercetători consideră că ansamblul era în vechime mult mai complex, multiple inele concentrice încadrând dealul. Conform scrierilor vechi, în interior s-ar fi aflat coloane uriaşe de piatră ce porneau de la intrare către mijlocul edificiului.