Tren de plăcere în Africa "neagră"

STAŢIA TERMINUS  •  FRUMOS LA NESFĂRŞIT!
Închipuiţi-vă: cum s-ar fi putut opune un "personaj" ca mine impulsului de a vă plimba atât timp printre flamingo roz, elefanţi drăgălaşi, indigeni simpatici, şi câte altele!

1, 2, 3 martie 2008
Dacă am petrecut de adio, aceasta nu a însemnat că am coborât imediat din tren. Mai aveam vizite de făcut, prin mici orăşele "de gară", dar în mod special la "matca" trenului, acolo acest "angrenaj" pe şine era reparat, recondiţionat, înfrumuseţat. O vizită la locul de naştere şi renaştere a trenului. Atunci când a fost realizat, dorinţa creatorilor săi a fost aceea de a reconstitui farmecul acelor vremuri când călătorii privilegiaţi plecau în vacanţe de experimentare a magiei Africii. De la o licitaţie de vagoane vechi la Johannesburg, în 1986, s-a ajuns la îndeplinirea unui vis, mai degrabă decât a unei afaceri. Aşa cum se întâmpla atât de des, a fost o combinaţie de evenimente care au dus la ceea ce a devenit Rovos Rail. Vagoanele trenului provin din diverse locuri, fiecare având istoria sa. De pildă, unul dintre vagoane, care a fost construit în 1924, a fost găsit în apropiere de Johannesburg în anii ’80. Alte vagoane sunt de epocă, datează din 1911, de exemplu, şi toate sunt frumos restaurate.

Dorinţa de a revoluţiona tot ceea ce înseamnă călătorie de lux a făcut din Ravos Rail o maşinărie comercială. Care posedă, vă reamintesc, până şi o echipă de "specialişti în călătorie", ce ajută la planificarea, de exemplu, a unei luni de miere în safari.

Recunosc că nu am mai avut de-a face niciodată cu o călătorie de acest gen. Înainte să pornim în această aventură, când am primit vraful de pagini pe care scria "Itinerary especially prepared for Mr. and Mrs. Tăbăcaru – Africa by Rail Tour – February 2008", nu ne-a venit să ne credem ochilor. De mult visam la acest drum, nu din mania grandorii, ci din pură curiozitate. E adevărat, o curiozitate costisitoare atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere fizic. Dar fiecare clipă ne-a bucurat ca pe nişte copii. Recunosc că poate n-am fost atât de elevat pe cât ar fi cerut-o gustul dumneavoastră, însă eu am scris aşa cum mi-a venit la condei, cu dorinţa fierbinte de a vă face părtaşi la această minunată călătorie. De asemenea, recunosc că au existat momente în care dorul de fasole bătută, şunculiţă, ciolan cu fasole şi murături biruia metafora! Şi închipuiţi-vă: cum s-ar fi putut opune un "personaj" ca mine impulsului de a vă plimba printre flamingo roz, elefanţi drăgălaşi şi indigeni simpatici! Nu m-am putut abţine să nu vă urc, chiar dacă numai cu ochii minţii, în acest neobişnuit tren de plăcere în Africa... "neagră!". Majoritatea călătoriei a fost "în jurul" trenului, teoretic, mai multe lucruri s-au petrecut în afara trenului decât în tren, dar era normal să fie aşa. 05.03.2008 – Acum ies pe uşa odăii din compartiment până voi intra pe uşa apartamentului din Florida. Vor trece exact 36 de ore, Doamne ajută! 07.03.2008 – ora 7:05 în România. Am ajuns, totul ok, 39 de ore. 07.03.2008 – sunt în tranzit în Memphis, oraşul lui Elvis. În mod uimitor, îmi vine să cânt "Mai vino iar în gara noastră mică", dar realizez că acest lucru mi-ar accentua dorul de mama şi de grădina ei de la Grăjdana, unde zarzavaturile şi cireşele nu sunt de la Vuitton. Acest jurnal se încheie aici, dar exotismul continuă, într-un frumos la nesfârşit!