Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După cum aţi citit în numărul trecut, am pornit în călătoria mult visată. Dar la trenul minunat – Rovos Rail – nu puteam ajunge uşor. Pînă în Dar Es Salaam, unde ne aştepta, mai era “de mers”.
Diverse - Şosete şi pregătiri pentru junglă
După cum aţi citit în numărul trecut, am pornit în călătoria mult visată. Dar la trenul minunat – Rovos Rail – nu puteam ajunge uşor. Pînă în Dar Es Salaam, unde ne aştepta, mai era “de mers”. După o escală la Detroit, ne-am îmbarcat în avion, cu destinaţia Arusha.13 februarie
Nu întotdeauna iese totul conform planului... Cu vreo două săptămîni înainte de plecare ni se comunicase că programul din Tanzania se schimba datorită vizitei lui Bush, care se afla acolo exact în perioada în care eram noi planificaţi... Toate hotelurile ocupate, tot transportul urban dat peste cap. Tocmai cînd ne lamentam cît de ghinionişti sîntem, iată că ne sună fiica noastră, Catinca, care ne spune că va fi şi ea în această perioadă a vizitei prezidenţiale la Arusha. Şi ce ne gîndim? De ce nu am merge mai devreme? Schimbăm biletele şi iată-ne la aeroport cu bagaje, aparate de fotografiat, binoclu, bomboane pentru copii africani, medicamente, sprayuri de ţînţari, gata de expediţie. Plecăm din Florida, avionul are întîrziere, furtună mare în nord-estul Americii. După şapte ore pornim spre Detroit cu mult după ce avionul nostru de legătură decolase. Va trebui să stăm o noapte în Detroit. Fără bagaje, căci acestea sînt deja “destinate” Africii. La Detroit sînt –15 grade, şi noi venim de la +20, în sandale, tricouri... În grabă cumpărăm nişte tricouri din aeroport, să avem cu ce dormi. Ar trebui şi nişte şosete! Pentru că eu nu pot dormi altfel decît cu şosete flauşate! E deja Ziua Îndrăgostiţilor…
14 februarie (miezul nopţii)
Sîntem la hotel, obosiţi de atîta aeroport. Ne pregătim de culcare, dar eu tot n-am şosete! La un hotel alăturat e un mic magazin, care s-ar putea să le aibă. Asediez personalul hotelului în maiou şi sandale. Da, au şosete, dar… de mătase. Vînzătoarea zice că parcă mai are nişte flauşate. Uraaaaaa, găseşte, de… damă, dar nu contează, le iau. Dimineaţa o să fie mai bine... Cu puţin noroc, în 10 ore vom fi la Amsterdam. Şi de acolo, în alte 10 ore în Africa... Începe marea aventură, vom petrece cîteva zile în Arusha, după care ne vom duce în sfîrşit la Dar Es Salaam, unde ne aşteaptă trenul mult visat.
15 februarie
Am ajuns pe Aeroportul Kilimanjaro. E 9 seara. Ne preia fiica noastră. Ne cazăm la Arusha Hotel, într-un apartament, mare, curat şi foarte bine dotat, semn că într-o ţară atît de săracă, turismul şi regulile lui sînt strict rezervate. O aud pe soţia mea, Alina, ţipînd. O văd privind îngrozită o micuţă, foarte micuţă, şopîrlă de pe perete. Rîd şi îi explic că aceste mici şi nevinovate vietăţi mănîncă orice muscă sau ţînţar ce s-ar aşeza pe perete. Toţi turiştii le ocrotesc, drept dovadă în camere nu există nici o insectă. Patul uriaş este înconjurat de o plasă de mătase, bine croită, care “închide” patul. Ne luăm la revedere de la fiica noastră la miezul nopţii, urmînd ca la 3 dimineaţa să mă trezesc şi să plec, numai eu cu ea, în jungla africană pentru două zile. Alina alege varianta “cutreierat oraşul Arusha”.
16 februarie
Citește pe Antena3.ro
Dimineaţa, la ora 4, cu micul dejun luat, plecăm din faţa hotelului cu un Jeep safari, condus de un tip interesant. Angajat al ONU, vorbitor de limba engleză, provine din triburile Maasai, un ghid excelent şi un şofer pe măsură, locuieşte în Arusha şi are trei fete. După două ore părăsim şoseaua şi continuăm drumul alte două ore. Pe drum atrage atenţia un copil care are în atitudine ceva de genul “da, fug unde văd cu ochii, nu ştiu unde voi ajunge”. La un moment dat, îl provoc pe “Maasai” la un pahar cu vin (al lui cu suc). De fapt, încropim o masă în plin pustiu african, sub culorile incredibile ale cerului. Ajungem la un resort turistic incredibil, aflat în pustiu. O clădire din lemn găzduieşte recepţia, sitting area, restaurantul, barul şi o mică piscină. Camerele sînt situate în copaci foarte mari, cu trunchiuri uriaşe. Urci pe o scară rabatantă şi ajungi în camera de cinci stele, cu tot confortul necesar: de la patul uriaş la veiozele stil, la duşul rustic, la scrinurile clasice şi pînă la halatele de baie şi papucii cu însemnele resortului. Resortul are şi propria centrală electrică, termică şi captare de apă. Este ora 13:00, peste cîteva minute pornim spre inima junglei.
Va urma
