Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zanzibarul e o comoară din punct de vedere cultural şi comercial, deşi sărăcia şi stilul de viaţă oarecum primitiv îşi spun cuvîntul.
Zanzibarul e o comoară din punct de vedere cultural şi comercial, deşi sărăcia şi stilul de viaţă oarecum primitiv îşi spun cuvîntul.18 februarie (dimineaţa)
Mă uit peste însemnările de azi-noapte ale Alinei. Doamne, cît a putut să scrie femeia asta! De parcă ar fi stat un an în Arusha. Dar acum gata, părăsim Arusha. Ne ducem să ne "condimentăm"! Mai precis, zburăm spre Zanzibar, şi de acolo înapoi pe continent, dar la… Daar Es Salam.
Călătoria de la Arusha la Zanzibar este, poate, cea mai ciudată călătorie cu avionul. O oră de la Arusha la aeroportul Kilimanjaro, două ore de aşteptare pe aeroport, numai 30 de minute de zbor, altă jumătate de oră pînă în centrul oraşului Zanzibar. În prima zi din cele două pe care le vom petrece în Zanzibar sîntem însoţiţi de Catinca, fiica noastră, care urmează să se întoarcă apoi în Arusha, cu ocazia vizitei Preşedintelui Bush. Ne bucurăm că avem această destinaţie în drum spre trenul "nostru", deoarece am auzit că Zanzibarul se bucură de turişti mai puţini, dar mai fericiţi (!). Şi cum Zanzibarului i se mai spune şi "Insula condimentelor", presupun că vom fi fericiţi şi condimentaţi! În cele 30 de minute de zbor încerc să le uimesc pe fete cu cunoştinţele mele în ale geografiei. De fapt, întotdeauna, nu mă pot duce undeva fără să fiu bine documentat. Prin urmare… Arhipeleagul Zanzibar este situat în apropierea Tanzaniei şi a Kenyei, la doar 35 de kilometri de coastă. Este un stat semi-autonom aflat sub tutela Tanzaniei şi este format din două insule principale: Zanzibar sau Unguja şi Pemba (plaje frumoase, recifuri de corali, eeeei…). Pe lîngă aceste insule mai sînt şi insule mici, tocmai bune pentru o excursie cu vaporaşul (dacă avem timp!).
18 februarie (în cursul zilei)
De la aeroport am parcurs un cartier sărăcăcios, aşa cum
este, de fapt, şi restul oraşului – numit tot Zanzibar, bineînţeles! (oraşul
mai este denumit şi "oraşul cu cele mai înguste străzi din lume). Ne cazăm
la unul dintre hotelurile de cinci stele. Şi sînt destule, contrastînd în mod şocant
cu nivelul scăzut de trai. Nu pierd ocazia de a mă "trînti" în unul
din "obiectele" de decor din hotel, respectiv un hamac (de altfel, o
piesă deosebită, ar putea fi de colecţie). Hotărîm ca prima zi să fie petrecută
"în familie". Adică fără un program anume, mai ales că am prins o zi
de sărbătoare şi multe obiective turistice sînt închise. Ne cazăm, ne schimbăm
de haine şi pornim hai-hui prin oraş. Deşi sărăcia şi stilul de viaţă oarecum
primitiv îşi spun cuvîntul, din punct de vedere cultural şi comercial
Zanzibarul e o comoară. L-au ajutat numeroasele influenţe "suferite"
de-a lungul timpului (influenţe arabe, hinduse, portugheze, engleze etc.). Oraşul
de Piatră (Stone Town – aflat pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO) se află
în partea de vest a Capitalei, la ţărmul oceanului. Din păcate, nu ştim dacă
vom ajunge la el, deşi am "bate" la una din cele peste 500 de uşi
sculptate în lemn (o colecţie renumită în lume) şi ne-am plimba puţin şi prin
reşedinţa Sultanului, construită la începutul secolului al XIX-lea. Îmi vine
brusc să consult pe net lista sultanilor din Zanzibar! Dar fetele mă opresc din
această intenţie necontrolată şi fiţoasă, zic ele, argumentînd cu lipsa de
timp. Adică nu vom avea timp de vestitul "Spice Tour" şi avem timp de
net?!? Da, chiar, "Spice Tour"! Sărăcie, sărăcie, dar strategia
turistică există. La ce e tare Zanzibarul? La producţia de piper, cuişoare,
scorţişoară, vanilie, ghimbir. Prin urmare, orice ghid turistic de aici te
informează că poţi face o excursie "condimentată" printre plantaţiile
insulei. Vom vedea. Deocamdată, ne atrage spectacolul străzii.
Iarăşi localnici prietenoşi. Îmi fac prieteni la repezeală şi chiar mă fotografiez cu ei. Sînt prea drăguţi, prea cu o senzaţie aşa, de splendidă moleşeală în ei, ca să pierd momentul de a mă aşeza alături de ei şi de a le "fura" un pic din farmecul lenii ce le dă tîrcoale. Le dau mici daruri aduse cu mine şi primesc mici daruri. Localnicii sînt un amestec etnic şi religios, vorbesc Swahili, iar principalele lor ocupaţii sînt pescuitul şi agricultura.
Cumpărăm animăluţe în miniatură din lemn şi onix. Un localnic mă "agaţă", îmi spune că are ceva special pentru mine şi ne invită într-un mic magazin. Ne arată un dinte uriaş de leu bătrîn, montat în aramă şi prins într-un şnur de piele. În camera alăturată se află un bătrîn… şaman! Acesta se oferă ca pentru 20 de dolari să "blagoslovească" toate darurile cumpărate, să le încarce cu energii pozitive care să alunge duhurile rele. Mă "supun" ceremoniei şamanului, iar acesta îmi pune la gît dintele de leu pe care presimt că nu îl voi mai scoate niciodată. Brusc, ni se face foame. O fi de la energiile pozitive ale şamanului?!? Ne întoarcem la hotel? Da, pentru că prindem alt spectacol al străzii.
Citește pe Antena3.ro
Va urma
