Tren de plăcere în Africa "neagră" (XXII)

ÎN SFĂRŞIT • PREGĂTIŢI SĂ URCĂM ÎN MINUNEA PE ŞINE
Eu, băiatul lui Costel Tăbăcaru, învăţător sărac de ţară, în Rovos Rail, în Africa... Doamne, Dumnezeule!

ÎN SFĂRŞIT • PREGĂTIŢI SĂ URCĂM ÎN MINUNEA PE ŞINE
Eu, băiatul lui Costel Tăbăcaru, învăţător sărac de ţară, în Rovos Rail, în Africa... Doamne, Dumnezeule!

20 februarie. V-aţi dorit vreodată un hotel extravagant, de mai mult de cinci stele, dotat cu tot ceea ce poate fi dotat un asemenea hotel? Probabil, sau foarte probabil, numai că… acest hotel de maaaare lux e un tren! Sofisticat, cu tentă victoriană, capacitate de maximum 52 de pasageri, posibilitatea de a fi remorcat de locomotive cu abur, diesel sau electrice în diverse etape ale călătoriei, 36 de apartamente de lux (nu compartimente!), "camere" pentru personal (de la ospătari şi cameriste la şeful trenului – de fapt, un maître d’hotel), săli de baie incredibile… Haideţi că nu vreau să vă înnebunesc de la început, şi nu acesta este scopul. Scopul este mult mai nobil: vreau să vă am alături pe dumneavoastră, cititorii care mă iubesc sau mă înjură (nu contează, pe toţi vă consider prieteni), alături de mine în această fantastică "experienţă".

Am ajuns cu microbuzele la Peronul Rovos. Peronul, special, are o "rampă" prin care microbuzele ajung direct la linia unde este tras trenul. Acolo, tot personalul ne aşteaptă aliniat, frumos costumat, împreună cu patronul trenului şi cu directorul trenului. Apropo: nu pot pierde a mă fotografia alături de domnul Rohan Vos (de aici jocul de cuvinte – "Rovos"), directorul Rovos Rail, a cărui afacere de familie s-a materializat cu succes în acest tren de lux.

În momentul în care primul turist pune piciorul pe peron, toţi  încep să aplaude. Începe munca: stewarzii (băieţi şi fete de 18, 20 de ani) duc bagajele (special etichetate încă de la hotel) la cabinele repartizate, iar chelnerii însoţesc turiştii la jumătatea peronului, unde este organizată festivitatea de plecare. Cu 30 de metri înainte păşim pe un covor roşu, iar în momentul în care primul turist atinge covorul, fanfara militară începe să cânte. Este organizat un bufet cu multă şampanie şi mici gustări. Grupul de turişti (inclusiv noi!) este îmbrăcat decent, de croazieră. Unii sunt în stil safari, fără ostentaţie, şi în nici un caz cu fiţe care să le arate bogăţia. Este clar că nici un client al acestui tren, având în vedere preţul (25.000 de dolari de persoană, inclusiv avion first class, asta însemnând 1.000 de dolari pe zi de persoană), nu este un modest din punct de vedere financiar... Totuşi, câtă decenţă! Ne împrietenim, socializăm, facem poze... d’ale plecării.

Vă daţi seama, eu, băiatul lui Costel Tăbăcaru, învăţător sărac de ţară, în Rovos Rail, în Africa... Doamne, Dumnezeule! Voi urca într-o minunăţie care reprezintă o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă "lux feroviar a la vintage". Abia aştept să şerpuiesc, laolaltă cu trenul, prin inima Africii, combinând glamour-ul şi entuziasmul epocii de aur a transportului feroviar cu pretenţiile prezentului. Abia aştept să mă retrag chiar în vagonul "amiral"  şi să mă aşez într-un fotoliu a cărui opulenţă interbelică este învăluită în mod fericit de inovaţiile moderne… Sunteţi gata? Haideţi în tren!…

(Va urma)