Un ceai fierbinte, cu picioarele în apă rece

Părea că aruncase cineva o piatră dogoritoare în miezul lumii. Încă nu erau orele prânzului, dar soarele ardea, pământul ardea şi tot ce ne doream era să găsim undeva un loc răcoros de popas. Dima, ghidul nostru basarabean prin Turcia infinitelor, copleşitoarelor descoperiri, ne întreţinea speranţa: curând vom bea un ceai fierbinte - ah! iarăşi fierbinte! - la cafeneaua "cu picioarele-n apă"... Următoarea oprire: cascada Manavgat.

DE GHEAŢĂ. Trecem printr-un filtru asemănător celui din aeroporturi, sub supraveghere atentă, să nu introducem cumva în teritoriul protejat al monumentului natural cine ştie ce obiecte interzise. După care, preţ de două minute, ţinem piept chemărilor de sirenă ale vânzătorilor de suveniruri. Vocile lor sunt acoperite curând de sunetul impetuoasei cascade. De un alb lăptos, spumoasă, vijelioasă ca o herghelie de armăsari sălbatici, apa loveşte în stâncile ascuţite, care o sfâşâie precum jungherul un val de dantelă. Aerul uscat şi fierbinte devine brusc proaspăt, răcoritor.

Cu privirea atrasă de uimitoarea cascadă a Manavgatului, nu observăm că apa ne-a venit în întâmpinare. Rece, ne-a udat sandalele, pe care le lepădăm repede, înainte de a se muia de tot.

FIERBINTE. Păşim cu picioarele goale printr-un râu îngheţat, până la marginea platformei, ca să vedem căderea de apă în toată splendoarea. Chiar lângă balustradă, un rând de mese îşi aşteaptă oaspeţii. Ne aşezăm. Cerem un pahar cu ceai turcesc, o varietate de ceai negru, cultivată în plantaţiile de pe ţărmul pontic. Bem licoarea fierbinte şi lumile se armonizează.


Oymapînar Dam
Dacă tumultuoasa cascadă de pe râul Manavgat este prea înaltă, la 12 km în amonte poţi vedea o altă cădere de apă, de la 185 m. Este însă una creată de om, în 1984, prin construcţia barajului de la Oymapînar. Lacul de acumulare are nu mai puţin de 300 de milioane de metri cubi de apă.


Veterani şi îndrăgostiţi
Nu numai turiştii străini sunt atraşi de cascada Manavgat (care, până nu de mult, era desenată şi pe verso-ul bancnotei de 5 lire turceşti). În zilele de sărbătoare, îi întâlneşti aici atât pe veteranii de război, cât şi pe copiii din organizaţiile de cercetaşi, în vreme ce îndrăgostiţii vin să îşi declare iubirea la fel de năvalnică precum apele râului. Cale de câţiva kilometri, în amonte şi în aval, în preajma unor cascade mai mici sau pur şi simplu urmând cursul de apă, întâlneşti restaurante unde poţi cere o salată ciobănească şi un păstrăv la grătar, poţi bea raki cu apă şi o cafea turcească pregătită la nisip, după toate regulile, ori te poţi răcori cu delicioasa îngheţată "maraj".


Ghiolul Titreyen
După ce-şi consumă energiile în şirul de cascade, râul Manavgat se domoleşte, devenind, pe măsură ce se apropie de mare, de-a dreptul... leneş. Din meandrele lui se naşte liniştitul ghiol Titreyen, punct de pornire pentru croazierele în susul râului sau către mare.


Antalya: Cascade
Peste 20 de cascade sunt situate pe cursurile de apă Manavgat şi Duden. Trei dintre ele sunt mai cunoscute. În Antalya, în apropiere de plaja Lara, apa râului Duden "îmbrăţişează" valurile Mediteranei. Cascada, de o mare frumuseţe, are o înălţime de 30 de metri, iar stropii ei te ating chiar când eşti la mare depărtare de ţărm.

Spectaculoasă, neverosimilă această tumultuoasă revărsare de apă dulce în marea sărată! Turcii numesc această cascadă Karpuzkaldiran. Tot pe râul Duden, în amonte, se găseşte şi cascada Kursunlu, în inima unei păduri seculare de pini. Cea de a treia cascadă-vedetă e cea de pe râul Manavgat.