VIDEO - Alun, Hunedoara, sătucul al cărui case au fundațiile mai valoroase decât vilele de lux

17 Noi 2017 • 11:39

Casa Poporului din Bucureşti, a doua clădire administrativă din lume, ca ordin de mărime, are o conexiune specială cu unul dintre cele mai mici sate din România.

La construcţia sa a fost utilizată o marmură de o calitate foarte bună, aproape similară celei de Carrara, iar cariera din care s-a extras acest material de construcţii este situată în Alun, o aşezare din Ţinutul Pădurenilor, situată la nici 30 de kilometri de municipiul Hunedoara.

Este un sat al cărui unicitate europeană este dată de drumul construit din marmură, de casele la care fundaţiile şi beciurile sunt mai scumpe ca o locuinţă de lux, iar biserica ortodoxă, ridicată tot din marmură, este exponentul unor vremuri în care cariera de la intrarea în Alun aducea bogăţie localnicilor.

Se ajunge uşor în satul Alun, supranumit şi "satul de marmură", iar principalul punct de reper pentru călători trebuie să fie un drum de culoare albă, care şerpuieşte printr-o vale paralelă cu şoseaua asfaltată ce duce spre comuna Bunila. Este construit din bucăţi de marmură aşezată atât de bine, în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, că a rezistat fără stricăciuni până în zilele noastre.

Casa din Alun, Hunedoara, cu fundație de marmură

Dacă vă întrebaţi de ce un drum de ţară, care ducea spre un sat cu 300 de suflete, a fost construit tocmai din marmură, o extravaganţă pentru orice vremuri, răspunsul trebuie căutat printre oamenii care trăiau, în urmă cu o jumătate de secol, în Alun. Iar unul dintre ei este preotul Miron Stencoane, născut acum 80 de ani în acest sat din Munţii Poiana Ruscă.

"Drumul a fost construit în anii 63-64 şi nu a fost asfaltat pentru că ar fi costat foarte mult. Era însă nevoie de el pentru a transporta marmura din cariera de la Alun la fabrica din oraşul Simeria. Şi pentru că în zonă nu era altfel de piatră pentru un pavaj care să reziste la camioanele de transport, s-a hotărât ca drumul să fie construit din bucăţi de marmură extrase din cariera aflată la intrare în sat", îşi aminteşte preotul Stencoane.

Lipsa pietrei obişnuite pentru construcţii a fost şi motivul pentru care localnicii din Alun au ales să-şi facă fundaţia caselor tot din marmură. Cele mai multe au fost ridicate în anii 50, atunci când satul Alun era plin de viaţă. Construcţiile de atunci impresionează şi acum, când în sat abia dacă mai trăiesc două familii.

Clădirea care impresionează însă cel mai mult în Alun este biserica din sat. Construită integral din marmură, biserica este amplasată în centrul aşezării şi poate fi văzută de la mare distanţă, mai ales atunci când soarele cade direct pe zidurile acesteia.

Drumul spre Alun, Hunedoara, pavat cu marmură

Biserica a fost ridicată între anii 1937 şi 1939 şi a costat circa 500.000 de lei. Pictată între anii 1963 şi 1966, biserica este acum mult prea mare pentru puţinii oameni din sat, de lăcaşul de cult ocupându-se două măicuţe de la schitul "Adormirea Maicii Domnului". Din păcate, timpul a afectat acoperişul bisericii, iar apa infiltrată a distrus o parte din pardoseala din lemn.

"Momentan în biserică se desfăşoară lucrări de reparaţii la interior. S-a reparat acoperişul şi acum se intervine la duşumeaua din biserică", explică primarul comunei Bunila, Romulus Stroia.

În ciuda faptului că este izolat şi că aici mai trăiesc două familii, Alunul parcă începe să revină în atenţia oamenilor din ce în ce mai mult. Primii care s-au întors aici sunt foştii localnici, ajunşi acum pe la Hunedoara, oraşul în care au muncit la tinereţe. Acum se ocupă de grădini sau de livezi, dar nu sunt singurii interesaţi de Alun, pentru că de numele satului de marmură se ştie în multe colţuri ale ţării.

"Sunt oameni din ţară care s-au interesat, la telefon, de satul Alun. Unii ar vrea să cumpere teren, alţii vin aici vara. Sunt oameni care îşi doresc să aibă parte de linişte, de natură, vor să schimbe mediul în care trăiesc", explică primarul.

Nu sunt singurii care cred că satul Alun îşi poate reveni dacă se va pune în valoare, din nou, cariera de marmură. Două organizaţii neguvernamentale şi-au propus salvarea acestui sat, prin acţiuni şi oameni interesanţi, care să atragă atenţia asupra locurilor.

Unul dintre ei este Sergiu Tenţ, cunoscut pentru implicarea sa în diverse activităţi culturale pe care le găzduieşte la o pensiune din satul Ghelari, situat în apropierea Alunului. Pe lângă Festivalul de Blues, ajuns deja la ediţia a cincea, Sergiu a iniţiat proiectul "Turism şi Artă în Pădureni", prin care studenţii Facultăţii de Artă din Timişoara au putut participa la o tabără de creaţie în care au utilizat ca material de lucru principal marmura de Alun.

"Marmura de Alun se poate compara cu marmura de Carrara, prin granulaţia fină care permite o prelucrare uşoară. Este o marmură preţuită, dar care a fost lăsată, pe nedrept, în uitare", spune Sergiu Tenţ.

În opinia sa, marmura este doar una dintre soluţiile care ar putea salva de la dispariţie satul Alun, apreciind, totodată, că toate măsurile trebuie gândite în aşa fel încât să nu distrugă originalitatea acestor locuri binecuvântate.

Alunul trebuie văzut, nu povestit. Aşa că, dacă aveţi drum în Ţinutul Pădurenilor, nu ezitaţi să mergeţi şi acolo. Veţi trăi o experienţă unică, alături de locuri, case şi o biserică unicat. Veţi cunoaşte oameni, puţini cei drept, frumoşi şi bucuroşi să-şi întâmpine oaspeţii, chiar dacă aceştia rămân acolo numai pentru câteva ore. AGERPRES