"Vinovaţi" de viaţa cea lungă

În anii ’50, când dr Ancel Keys ajungea pe Insula Creta, se declara uimit de cât de mult ulei de măsline obişnuiau să toarne în salată cretanii. "Dumnezeule!", a exclamat el, "dar frunzele voastre de salată înoată în ulei!". Se pare însă că nu a fost singurul care a observat asta...

De-a lungul secolelor, călătorii străini care au ajuns pe Creta, ca şi în alte teritorii greceşti, au observat, cu aceeaşi uimire, că locuitorii obişnuiau să folosească foarte mult ulei de măsline, pentru orice tip de preparate.

Cercetările întreprinse, în anii '50, de dr Ancel Keys (expert american în nutriţie) cu privire la alimentaţia locuitorilor din Insula Creta au condus la o concluzie surprinzătoare: cantitatea mare de ulei de măsline, presat la rece, departe de a fi nocivă pentru organism, era parte a unei diete mediteraneene care, vreme de milenii, s-a dovedit a fi "vinovată" de speranţa mare de viaţă a grecilor.

Longevitatea lor a fost pusă şi pe seama acestui ulei miraculos, care protejează organismul de diferite afecţiuni, între care cele de inimă sau cancerul, fiind un excelent antioxidant şi ducând la reducerea colesterolului. Dintre toate sortimentele de ulei de măsline grecesc, cel cretan este, de departe, unul dintre cele mai bune din lume, nu doar din Grecia. Îl turnăm din belşug în salate, îl folosim când pregătim dulciuri tipice greceşti...

Dar cel mai adesea, urmând una dintre cele mai vechi reţete ale Eladei, uleiul de măsline se toarnă peste o felie de feta, acea brânză specifică pentru păstorii greci şi pentru denumirea căruia, ca produs exclusivist, Grecia a dus o luptă puternică în ultima perioadă cu Uniunea Europeană.

BRÂNZETURILE ELADEI
"Feta" înseamnă, în fond, "brânză" - de aceea este pleonastic să spunem: "brânză feta". Însă dacă vrei să înţelegi care sunt gusturile brânzeturilor eline, atunci ar trebui să porneşti într-o degustare "prin insule". Să încerci puţin "anthotyro", un tip de brânză proaspătă, la fel ca şi "galotyri" - pe Creta, să guşti din "kasseri", în Lesbos sau pe Xanthi, să te delectezi cu un "kalathaki" pe Limnos ori cu "katiki" pe Domokos.

În Cyclade nu trebuie să ocoleşti brânzeturile specifce diferitelor insule, precum "kefalotyri", "kefalograviera", "kopanisti", în vreme ce pe continent vei fi atras de "manouri", de "metsovone" sau de "myzithra"... Toate aceste brânzeturi valorifică o tradiţie milenară a unui neam de păstori, care şi-au purtat de-a lungul Eladei turmele de oi sau de capre.

Modul de preparare şi de servire a acestor brânzeturi diferă, în funcţie de regiunea în care te afli. Dar, cu siguranţă, cea mai râvnită rămâne plăcinta cu brânză ("tyropita"). Până la plăcinte, însă, brânza grecească se mănâncă fie crudă, simplă sau în salate, fie topită în cuptor, împreună cu ulei de măsline, cu roşii şi condimente proaspete ("mastichoto").

Nouă ne place însă gustul inegalabil al unei felii de feta cu ulei de măsline din belşug şi puţin oregano proaspăt ("riganato"), aşa cum, demult, mâncase şi Ullyse, când a pus din nou piciorul pe Ithaca, după lunga lui călătorie pe mări.