Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un an cu două feţe aşadar. Un an in care Europa ne-a primit pentru a ne face vănt inapoi, acasă. Un an in care la orice pas inainte am făcut şi unul indărăt, adică nici n-am stat, dar nici n-am plecat de pe loc
Ianus Bifrons este unul dintre cei mai vechi zei din mitologia romană. Regele Ianus a domnit in Latium, in epoca de aur. Conducător viteaz, dar şi viclean, el a salvat Roma de la o invazie a sabinilor. După moarte a fost divinizat, efigia sa reprezentănd un chip cu două feţe opuse (una priveşte inainte, cealaltă inapoi) fiind de obicei aşezată deasupra uşii de la intrare. Era zeul sărbătorilor, al ritualurilor ciclice şi al fenomenelor de tranziţie. In unele reprezentări, chipul său, sfăşiat la graniţa imaginară dintre trecut şi viitor, este pe jumătate vesel şi pe jumătate trist. Anul care se incheie in aceste zile pare să fi fost guvernat pentru noi, romănii, de acest zeu tragi-comic. Eu cred că s-a simţit bine in ţara unei tranziţii nesfărşite. Aici, unde salariile sunt mult mai mici decăt prin alte părţi, dar păinea, carnea şi laptele sunt mult mai scumpe. In ţara in care avem mai multe telefoane mobile pe cap de locuitor decăt perechi de pantofi noi. Poate că Ianus este acela care ţine o bună parte din poporul romăn cu faţa surăzătoare către trecutul comunist şi o alta, sau poate aceeaşi parte, cu faţa incruntată spre viitorul capitalist. O fi fost necăjit zeul cu două măşti văzănd cum seceta ne părjoleşte holdele sau cum ne sunt casele luate de viitura apelor, dar s-a amuzat, cu siguranţă, cel puţin de trei ori, atunci cănd am fost chemaţi la urne, să ne votăm viitorul. Un chip incruntat şi scrăşnind din dinţi trebuie să fi băntuit prin Palatul Victoria iar celălalt, rănjind sarcastic, prin Palatul Cotroceni. Zeul a fost necruţător şi a ridicat la ceruri anul acesta, parcă mai mult decăt in alţi ani, căţiva oameni pe care i-am iubit cu toţii, oameni incă tineri, modele de care am mai fi avut nevoie aici, pe pămănt. Este adevărat, ne-a oferit şi vlăstare tinere, intens mediatizate, invelite in mătăsuri şi sclipind ca nişte mici cristale Svarowsky. Ba chiar acum, la sfărşit de decembrie, am primit şi o mică Zănă, adusă pe lume prin cezariană pentru a nu se aduce atingere nurilor Zănei-mamăâ¦
Un an cu două feţe aşadar. Un an in care Europa ne-a primit pentru a ne face vănt inapoi, acasă. Un an in care la orice pas inainte am făcut şi unul indărăt, adică nici n-am stat, dar nici n-am plecat de pe loc. Un an in care n-am terminat nimic din ce-am inceput şi n-am reuşit să incepem nimic din ceea ce ar fi trebuit să terminăm de mult. Un an cum altul nu mai vrem.
De aceea vă doresc, dragii mei cititori, un adevărat An Nou!
